Adevărul despre Marea Neagră

/ Vizionări: 13800

Adevărul despre Marea Neagră

 

Adevărul despre Marea Neagră

 

Umanitatea se mişcă în grabă spre Sfârşitul lumii.

În toate direcţiile de navigaţie, precum şi atlase, se indică că adâncimea medie a Mării Negre  este de 1.300 de metri. De la suprafaţa până la partea de jos a bazinului de mare este într-adevăr aproape un kilometru şi jumătate, dar ceea ce suntem obişnuiţi sa gândim că este marea, are o adâncime ,care este mult mai mică, aproximativ 100 de metri. Mai jos este ascuns un abis otrăvitor fără viaţă şi periculos mortal. Această descoperire a fost făcută de expediţia rusă oceanografică în 1890.

Măsurătorile au arătat că marea este aproape în întregime umplută cu hidrogen sulfurat dizolvat, un gaz otrăvitor, cu miros de ouă stricate. În centrul Mării Negre zona cu hidrogen sulfurat se apropie de suprafaţa de aproximativ 50 de metri mai aproape de ţărm, iar la adâncime se ridică până la 300 de metri. În acest sens, Marea Neagră este unică, ea este unica mare din lume fără un fund solid.

 

Adevărul despre Marea Neagră

Lentila convexă de lichid stă sub un strat subţire superior, în care sunt concentrate toate formele de viaţă marine. Lentila respiră, din timp în timp răzbătând la suprafaţă din cauza vânturilor. Spargeri majore sunt mai puţin frecvente, ultima a avut loc în timpul cutremurului de Yalta din 1928, atunci când chiar şi departe de mare se simţea un miros puternic de ouă stricate şi la orizontul marin răsunau tunete fulgerătoare , lăsând pilonii de flăcări în cer (Hidrogenul sulfurat H2S este un gaz inflamabil şi exploziv otrăvitor).

Pana in prezent, se duc dezbateri cu privire la sursa de hidrogen sulfurat în adâncurile Mării Negre. Unii cred că principala sursă este restabilirea sulfaţilor cu ajutorul bacteriilor la descompunerea materiei organice moarte. Alţii rămân la ipoteza hidrotermală, şi anume: apariţia hidrogenului sulfurat de la fisuri în fundul mării. Se pare, că cele două cauze coexistă. Marea Neagră este făcută astfel încât schimbul de apă cu Marea Mediterană se produce în pragul Bosfor, la o mica adâncime. În Marea Marmara şi mai departe se duce apa, desalinizată de scurgeri din râu, şi, prin urmare, o apă mai uşoară , iar în întâmpinare, prin pragul Bosfor în adâncurile Mării Negre se scurge apa sărată mediterană, care este mai grea. Se pare că s-a format ceva de genul de o lagună gigantică, în adâncurile căreia în ultimele şase sau şapte mii de ani, s-a acumulat treptat hidrogenul sulfurat.

 

Adevărul despre Marea Neagră

În prezent, această masă acvatică moartă constituie mai mult de 90 la sută din volumul mării. În secolul al XX din cauza poluării antropogene cu materie organică hotarul zonei de hidrogen sulfurat s-a ridicat de la adâncimi cu 25 - 50 de metri. Oxigenul din stratul subţire din partea de sus a mării nu dovedeşte să oxideze hidrogenul sulfurat, care stă în partea de jos. Zece ani în urmă, această problemă a fost considerată una din cele prioritare în ţările din regiunea Mării Negre. Hidrogenul sulfurat este o substanţă foarte toxică şi explozivă. Intoxicaţia are loc la concentraţii care variază de la 0.05npână la  0.07 mg/m3. Concentraţia maximă admisibilă a hidrogenului sulfurat în aerul din zonele populate este 0.008 mg/m3. Potrivit unor experţi şi cercetători, pentru detonarea hidrogenului sulfurat din Marea Neagra este suficientă o rezervă de energie echivalentă cu Hiroshima. În acest caz, consecinţele dezastrului vor fi comparabile cu cele, dacă un asteroid cu o masă de 2 de ori mai mică, decât masa Lunii, ar lovi planeta noastră.

În total, în Marea Neagră sunt mai mulţi de 20 mii km cubi de hidrogen sulfurat. Acum, această problemă a fost dată uitării din cauza unor circumstanţe inexplicabile. Cu toate acestea, problema persistă. La începutul anilor 1950, în golful Walvis (Namibia) cursul ascendent a emis pe suprafaţa un nor de hidrogen sulfurat. Până la o sută şi cincizeci de mile pe uscat  se simţea un miros de hidrogen sulfurat, s-au întunecat pereţii caselor. Mirosul de ouă stricate deja înseamnă depăşirea concentraţiei maxime admise. De fapt, locuitorii din Africa de Sud- est au suferit un atac de gaze. În Marea Neagră atacul de gaze poate fi mai puternic.

 

Adevărul despre Marea Neagră

Mii de antreprenori , care fac banii, exploatând Marea Neagră, nici nu bănuiesc că în curând afacerile lor se vor sfârşi, şi coasta Mării Negre dintr-o zonă balneară se va transforma într-o   zonă de dezastrul ecologic, periculoasă pentru oamenii. Acest lucru se aplică, în special, la coasta Mării Negre în regiunea Caucaz, unde după presupunerile oamenilor de ştiinţă, este cea mai probabilă eliberarea în atmosferă a cantităţilor mari de hidrogen sulfurat.  În 2007, au existat, de asemenea, rapoarte despre decesul în masă al delfinilor din Marea Neagră.

Dar o abordare rezonabilă a afacerilor, ar putea transforma probleme în beneficiul economiei şi energiei.

Apele Mării Negre conţin argint şi aur. Argintul extras în total ar constitui aproximativ 540 de mii tone. Aurul  - 270 mii de tone.

Este cunoscut faptul că la adâncimi sub 50 de metri în straturile profunde ale Mării Negre se găseşte un depozit imens de hidrogen sulfurat (aproximativ un miliard de tone). Hidrogenul sulfurat este un gaz inflamabil, care la ardere emană o cantitatea corespunzătoare de căldură. Cu alte cuvinte, este un combustibil pe care ar trebui să-l utilizăm. Astfel, din apele Marii Negre se pot obţine hidrogen şi sulf, sau acid sulfuric. Rămâne doar să extragem hidrogen sulfurat din straturile profunde ale mării.

La începutul secolului râul Don a dat în bazinul Azov-Marea Neagră până la  36 km3 de apă dulce. Până la începutul anilor 80, acest volum s-a redus la 19 km3: industria metalurgică, instalaţii de irigare, irigarea câmpiilor, apeductele urbane. Construirea  centralei atomice  Volgodonsk a luat încă 4 km 3 de apă. O situaţie similară a avut loc în timpul anilor de industrializare şi la alte râuri din bazinul Mării Negre. Ca urmare a subţierii stratului superficial,  în Marea Neagră s-a redus drastic cantitatea organismelor biologice. De exemplu, în anii 50 efectivul delfinilor a ajuns la 8 milioane de specii. La ziua de azi delfinii din Marea Neagră au devenit o raritate. Fanii sportului subacvatic privesc cu tristeţe resturile vegetaţiei şi peşti rari, au dispărut diferite specii de moluşte rapana. Macrou, pălămida, scrumbia au dispărut în anii 1990 ca o specie comercială. În Marea Neagră au dispărut chiar şi midiile.

 

Adevărul despre Marea Neagră

 

 

Sursa: perunica.ru