Arderea frunzelor uscate primăvara – dezastrul natural la scară „culturală”

Arderea frunzelor şi deşeurilor de plante din anul trecut este dăunătoare pentru toate organismele vii, afirmă experţii europeni. Aceasta este un dezastru intenţionat pentru solul nostru. În Europa, iarba nu este arsă. Iar fermierii europeni şi producătorii agricoli nu sunt cei mai înapoiaţi în tehnologiile sale şi în rezultatele muncii lor. Poziţia lor exclude absolut această imixtiune dură şi periculoasă a omului nu doar faţă de col, dar şi faţă de omenire. Este vorba nu doar în înţelegerea progresistă a sensului acestui fenomen dăunător, dar şi în faptul că aceasta contravine legislaţiei privind protecţia atmosferei. Totodată, la straja naturii mai stă şi aspectul cultural al respectului europenilor faţă de pămîntul lor şi faţă de colonia numeroasă a „fraţilor mai mici”. Şi anume: faţă de păsări, de microorganisme, puieţi, de fertilitatea solului.

Ce se întîmplă pe meleagurile noastre natale primăvara? La noi domină tradiţia nemiloasă şi stupidă, încălcînd toate normele de securitate şi a bunului simţ. Odată stabilită, în mîinile ţăranilor noştri aceasta a căpătat proporţii sinistre. Se pare că nimeni nu se ocupă şi nici nu este îngrijorat de această problemă. Măsurile obişnuite în asemenea cazuri se rezumă la faptul ca înşişi europenii, mai exact, funcţionarii europeni, să se implice în aceste acţiuni inamicale faţă de natură şi ecologice şi au cerut în formă ultimativă instaurarea ordinii din partea autorităţilor locale.

Noi dorim să atragem atenţia cititorilor site-ului ecology.md şi asupra faptului că flăcările distrug nu doar iarba uscată, frunzele sau paiele, seminţele de plante, dar şi ceea ce nu e necesar – fertilitatea. Focul distruge viaţa şi lasă un teren lipsit de viaţă. Probabil, stăpînul care intenţionează să-şi prelucreze terenul cu ajutorul focului, crede că acest teren mort şi este acel rezultat rapid şi necesar. Că acum el va putea să-şi umple singur lotul la discreţia lui. Însă mecanismele naturale funcţionează cu mult mai complicat şi mai înţelept decît percepţia omului simplu. Mai ales primăvara, cînd păsările îşi fac cuiburi şi se împerechează. Aceste metamorfoze complicate ale naturii, în care nu face să ne implicăm şi să deranjăm natura. Iarba uscată din anul trecut este un material hrănitor pentru animale, rîme, insecte şi microorganismele ce o prelucrează, introducînd substanţe hrănitoare sub rădăcinile noilor plante. Toate aceste organisme vii asigură solului fertilitate şi afînare.

Să nu uităm de fidelitatea faţă de principiile producţiei ecologice şi etica permaculturii (grija faţă de pămînt, oameni, retrocedarea energiei libere sau în exces). Aceste principii au fost şi vor fi chezăşia producerii producţiei ecologice, promovate şi susţinute activ pe site-ul nostru. Această nouă cultură a plantării, în mare parte a venit la noi de acolo unde demult a fost declarat un „nu” hotărît ignoranţei umane, aplicată faţă de sol prin foc.

Anna Cunţ