Beneficiile alimentelor crude şi alimentelor naturale din punct de vedere al ştiinţei

Beneficiile alimentelor crude şi alimentelor naturale din punct de vedere al ştiinţei

Recent am dat peste un manual pentru licee: Weiner Edward Naumovich. Valeologia*.
Se vorbeşte despre beneficiile alimentelor ecologice şi pericolele tratamentului termic al alimentelor.

* Valeologia (unul din sensurile în lat. valeo - „a fi sănătos”) - teoria generală de sănătate, care pretinde a fi o abordare integrată a sănătăţii fizice, morale şi spirituale din punct de vedere al ştiinţelor naturale, sociale şi umaniste - medicina, igiena, biologie, sexologie, psihologie, sociologie, filozofie, cultură, pedagogie, şi altele. Termenul "valeologie" a fost introdus în ştiinţă de savantul sovietic, doctor în ştiinţe medicale, profesorul universitar, membru al Academiei de Ştiinţe Tehnologice din Rusia, Israel Brehman.

Problema creării teoriei generale a sănătăţii conceptual şi metodologic este legată de soluţia globală a problemei de teorie conceptuală a omului. În prezent, valeologia nu are nici o bază teoretică. Experţii din domeniul filozofiei şi metodologiei ştiinţei cred că, din acest motiv, pretenţiile acesteia privind construirea teoriei integrale, crearea idealurilor noi şi a sistemului de valori şi, în cele din urmă, a omului nou sunt nefondate şi lipsite de sens. Dorinţa de a găsi pentru valeologie o gamă de aplicaţii, fundamental diferite de medicină, a dus la includerea în conceptul valeologiei elementelor neştiinţifice, religioase şi oculte, precum şi celor din medicina alternativă. Încercările de a introduce valeologia în sistemul de învăţământ rus au provocat o critică amplă ştiinţifică şi publică, ceea ce a dus la faptul că în 2001 obiectul "valeologia" a fost exclus din programul de bază al instituţiilor de învăţămînt, iar specialitatea "pedagogia valeologică" a fost scoasă din lista domeniilor de formare şi specialităţilor a învăţământului superior. (sursa: wikipedia.org)

6.2.1. Rolul alimentelor naturale

Metabolismul, care este un principiu fundamental al vieţii, este asigurat în organism de către procese care au loc la diferite niveluri – cel de organism, celular şi până la sub-celular - acestea vizează menţinerea homeostaziei. Pe parcursul evoluţiei lumii animalelor timp de milioane de ani metabolismul s-a format ca urmare a relaţiei între organism şi natura, o parte de care el însuşi a fost.

Mai mult de 40 mii de generaţii, strămoşii omului (mai mult de 15 000 de generaţii) au consumat numai alimente naturale, ale căror componente asimilate de organism, au devenit structuri materiale indispensabile ale organismului. Alimentele, disponibile omului, aveau complexe naturale de substanţe biologice active şi raportul componentelor majore, inerente fiecărui produs.

Mult timp s-a crezut (şi încă este o opinie susţinută de mulţi experţi), că omul după origine este omnivor, şi funcţiile sale fiziologice, în mod egal, "sunt destinate" atât produselor alimentare pe bază de plante, cât şi celor de origine animalieră. Dar până acum au fost colectate mai multe date despre ceea că conform tractului gastro-intestinal şi a metabolismului, omul ocupă o poziţie intermediară. În special, despre acest fapt vorbesc caracteristicile structurale ale dinţilor umane (caninii slabi şi molari concepute pentru mestecarea produselor alimentare, cum ar fi la ierbivore), dar în stomac nu-s compartimente speciale, în care alimentele vegetale trebuie să fie prelucrate cu ajutorul microorganismelor, pe de altă parte, stomacul omului nu este atât de rotund ca şi la prădători. Aparent, ar fi corect să spunem că, prin urmare, omul este destinat pentru consumul fructelor, fructelor de pădure, cerealelor, nucilor, seminţelor, etc., adică acelor părţi ale plante, în care concentraţia substanţelor nutritive este deosebit de mare, mai mare, decât în zonele verzi (tulpini, frunze), dar în aceste părţi este o mulţime de vitamine şi minerale. Evident, anume în aceasta constă poziţia intermediară în lumea animalieră în ceea ce priveşte alimentele consumate şi caracteristicile metabolice. Poate o confirmare indirectă a acestui punct de vedere este faptul că cea mai lungă viaţă o au, la momentul actual, reprezentanţii tribului Hunza - 117 de ani, produsele alimentare ale cărora diferă printr-o combinaţie de fructe şi de plante.

Datorită capacităţii plantelor de a acumula şi a transforma energia Soarelui, acestea sunt principalele surse de viaţă pe Pământ, în ele sunt concentrate sute de mii (poate chiar şi milioane!) de substanţe, fiecare din care are o anumită măsură de activitate biologică şi are o importanţă diferită pentru corpul uman. Astfel de alimente sunt o sursă de vitamine, carbohidraţi, proteine, grăsimi, minerale şi multe alte substanţe biologice importante. Acestea conţin volatile, care suprimă activitatea bacteriilor de putrefacţie în intestin, enzimelor oxidative, care promovează digestia, uleiurilor esenţiale, care sunt necesare şi ca un material de construcţie şi ca un membru indispensabil al transformărilor biologice; fibre necesare pentru o digestie normală. Trebuie de adăugat că există produse pe bază de plante, care au proprietăţi imune, antiinflamatorii, analgezice, sedative (sau, invers, tonice), şi multe altele. Substanţele biologic active din alimente vegetale sunt componente esenţiale şi o sursă de materie pentru sinteza reglementărilor chimice ale proceselor fiziologice: enzime, hormoni, hormoni din ţesut, neuro transmiţători, şi altele. Cea mai mare valoare bioenergetică o au legume crude, seminţe, plante comestibile, fructe de pădure, fructe, nuci. În final, dacă ceva din alimente vegetale crude nu este comestibil, acestea trebuie să fie aburite.

Din produsele alimentare pe bază de plante împreună cu substanţe, care trebuie să fie supuse unei transformări biochimice în organism, fac parte şi acele componente care sunt factorii esenţiali pentru astfel de transformări. Poate că, în acest sens, este un exemplu clasic carbohidraţii. Pentru conversia lor completă în produsele finale, organismul are nevoie de aproximativ de o duzină de vitamine, aproape la fel de multe oligoelemente (o importanţă deosebită o are cromul), precum şi aproximativ o duzină de enzime. Dacă organismul utilizează alimente naturale, nu este nici o problemă, deoarece toate (sau majoritatea) din aceste componente necesare fac parte din produsul alimentar, dar utilizarea alimentelor rafinate ...

Cu un exces de glucide, celulele nu pot folosi carbohidraţi pentru obţinerea energiei şi le elimină din organism. În aceste condiţii, pancreasul trebuie să lucreze în regim de tensiune extremă, însă activitatea ridicată de fier nu mai poate continua un termen nelimitat, iar în cele din urmă în insulele Langerhans apar modificări funcţionale, apoi morfologice – se dezvoltă diabetul zaharat. Dacă vom accepta formularea lui Marx că boala este libertatea limitată, acest lucru se aplică integral pacienţilor cu diabetul zaharat: ei trebuie să se limiteze în totul - de la alimente şi terminând cu modul de viaţă. Vom adăugă că diabetul este adesea asociat cu colesterol din sânge, scăderea tiroidei şi glandelor suprarenale, tulburări metabolice, maladii de inimă, gută, osteochondrosis, exacerbarea sistemului respirator, etc.

În special, este foarte cunoscută consecinţa consumului excesiv de zahăr, cum ar fi obezitatea. În plus, excesul de glucoză exercită o influenţă puternică asupra metabolismului organismului, care rezultă în conversia proteinelor în grăsimi, începe fermentarea excesul de carbohidraţi în intestin şi se schimbă mediul său biochimic care duce la suprimarea florei intestinale şi degradarea proteinelor..

Un pericol deosebit abuzul de zahar prezintă pentru copii, metabolismul cărora este extrem de sensibil la astfel de influenţe.

Astfel, prelucrarea culinară şi tehnologică a produselor naturale, conduce la un consumul al alimentelor artificiale, care nu îndeplineşte premisele evolutive nu numai a digestiei, dar, de asemenea, şi a metabolismului.
Formată de evoluţie, structura alimentaţiei la omul modern, în mare parte, este afectată din mai multe motive, dintre care principala cauză este dorinţa de a lipsi produsele alimentare de importanţa necesităţii vitale şi a reda numai plăceri, care necesită: