MOLDOVENII.MD

Bolile cauzate de aluminiu

Aluminiu - copil de civilizație și de progres. Doar în mijlocul secolului al XX-lea au apărut posibilități tehnice pentru producția în masă a "substitutului de argint". Metalul-minune ne oferă avioane si cabluri, ustensile de gătit ieftine și aparate de uz casnic. În schimb, ia sănătatea noastră.

Numeroase studii a cercetătorilor din diferite țări dovedesc: acumulat în organism, aluminiu ucide celulele a creierului (paralizează sistemul nervos central, provoacă convulsii), duce la anemie și artrită (la pacienții cu artrită, conținutul de aluminiu în sânge e cu 5 ori mai mare decât la persoanele sănătoase), inhibă producerea salivilor gastrice și enzimelor. La fel, surplusul de aluminiu contribuie la dezvoltarea osteoporozei (fragilitatea oaselor) și rahitismului, ceea ce se explică prin faptul că aluminiu, în amestec cu fosfații din produsele alimentare, formează legături insolubile, care fac aproape imposibilă asimilarea de fosfați în intestin.

Costuri de producție: "plămâni de aluminiu"
Intoxicații severe au fost observate la muncitorii din industria aeronautică - din cauza inhalării de praf de aluminiu. Boala profesională este numită aluminoza și este însoțită de o contracție de plămâni ( înlocuirea treptată a țesutului pulmonar cu cel fibros),  ateroscleroza (în special în vasele ale bronhiilor), pierderea poftei de mâncare, tuse, și, uneori, durere în stomac, greață, constipație, dureri ”de rupere” prin tot corpul, dermatită și modificări în sânge - creșterea  numărului de limfocite și eozinofile.
Boala Alzheimer (pierderea memoriei și marasm) – este un "privilegiu" a popoarelor civilizate. În Statele Unite ale Americii, aluminiul i-a dus la demență pe trei milioane de oameni, printre care cel mai faimos - fostul președinte Ronald Reagan. Statistica autohtonă nu o știm, dar dacă considerăm faptul că Rusia este cel mai mare producător de aluminiu din lume, este puțin probabil ca numărul pacienților să fie mai mic decît în America.
Aluminiul se găsește peste tot
”Problema aceasta nu se referă la mine” – credeți Dvs.  Timpul veselei de aluminiu a trecut. Cu toate acestea, " produsul progresului”  încearcă să ne ajungă prin nas, gura și pielea. Din păcate, fiecare dintre noi în fiecare zi consumă aluminiu, împreună cu alimente și apă. Cu cît mâncarea e mai "civilizată" cu atât e mai mare doza. In produsele naturale crude conținutul de aluminiu este minim. Dar cine se mulțumește cu doi morcovi și ouă semicrude? Toată lumea dorește friptură de carne cu cartofi, cârnați, dulciuri, pâine, în cele din urmă. Aluminiul este folosit ca aditiv, ca agent de conservare, colorant, agent de dospire, agent antiaglomerant (în sare, de exemplu).
Luați un borcănaș cu conserve de legume sau un pachet de biscuiți și uitați-vă ce scrie pe el. Dacă există desemnare E520, 521, 522, 523 - sunt sulfații de aluminiu, care se absoarbă bine în intestin. Cașcavalul și sarea conțin fosfați și silicați de aluminiu E541, 554, 555, 556.559. Cu toate acestea, ele sunt mai puțin periculoase, ca fiind mai puțin digerabile în intestin. Doza de aluminiu din laptele condensat, conserve de pește în cutii de aluminiu este, de asemenea, cel mai probabil, ridicată (mai ales după o perioadă mare de păstrare).
Incă din 2000, un studiu publicat in Franța a făcut legătura între creșterea cazurilor de demență, în special Alzheimer, și apa distribuită populației, bogată în aluminiu, din anumite regiuni. În apa destinată consumului se adaugă sulfat de aluminiu, pentru a o face transparentă.
Dar mai mult decît oral, metalul se absoarbă prin piele. Aluminiul este foarte prezent în industria cosmetică. Se găsește în unul din două produse, utilizat pentru a facilita absorbția cremelor în piele, ca agent intăritor pentru lacul de unghii, pentru a da culoarea albă, sau ca antiperspirant.

Astfel că 90% dintre deodorante conțin săruri de aluminiu și de multe ori în doza ridicată (pana la 20% aluminiu). Iar sărurile de aluminiu se pare că au un cuvînt de spus în apariția cancerului de sân. Autoritățile medicale recomandă ca deodorantul să nu fie aplicat pe o piele sensibila sau lezată (dupa ras sau epilare), deoarece, astfel, cantitatea absorbită  de aluminiu este mult mai mare.
"Medicamentele de aluminiu" merită o discuție aparte. Majoritatea vaccinurilor conțin ca adjuvant hidroxidul de aluminiu, pentru a spori eficacitatea vaccinului și pentru a permite producătorilor să adauge mai puțin din principiile active. Anumiți cercetăori dau vina pe acest adjuvant pentru apariția unui sindrom numit Miosfacita macrofagica, dar și a altor tulburări de ordin neurologic. Vizavi de aceste efecte ale vaccinurilor există controverse.
Cel mai greu se elimină aluminiul din organismul persoanelor, care au probleme cu intestinele și rinichii. Cu toate acestea, terapeuții îi ”hrănesc” cu aluminiu în mod activ – el se conține în aproape toate preparatele care previn aciditatea gastrică, și sunt anunțate "împotriva durerilor în stomac pentru întreaga familie."

Sursa