Cărţile ecologice pentru copii: Nicholai Sladkov
Cărţile ecologice pentru copii: Nicholai Sladkov
Astăzi, în ciuda abundenţii cărţilor pentru copii - elocvente, colorate, lucioase, nu este atât de uşor să găseşti o carte foarte bună şi ecologică după conţinut pentru copii. Toate atlase, enciclopedii conţin o masă de fapte eterogene şi sunt ticsite cu informaţii goi, dar nu pot genera în sufletul copilului urban dragoste pentru Natură, nu-l inspiră la fapte bune în scopul de a păstra frumuseţea naturală.
Da, din păcate, în conştiinţa copilului urban modern un sentiment de dragoste pentru Natură trebuie să fie conceput în mod artificial. În cazul în care copilul a fost născut şi crescut în Natură, acesta nu are nevoie de explicaţii că Natura trebuie să fie iubită, respectată, şi îngrijită, el are toate acestea înnăscut şi în mod natural. Doar nimănui nu-i trece prin minte să înveţe copilul cum să-şi iubească mama. El pur şi simplu o iubeşte, pentru că ea există. Conştiinţa copiilor moderni este atât de denaturată de o "civilizaţie" artificială, că lor trebuie să se explice adevăruri elementare, ei trebuie să înveţe să iubească Natura, deoarece s-au născut şi au crescut într-un mediu mort, artificial, ei îşi pierd capacitatea de a simţi şi de a înţelege tot viu şi natural, îşi pierd capacitatea de a comunica cu Natura la nivelul energetic. Unul dintre cei, care învaţă să înţelegem tot ce este viu şi natural – scriitorul Nicolai Sladcov - autorul preferat al fiicei noastre de şapte ani. Carţile le-a primit prin moştenire de la tatăl ei. Ea le citeşte foarte atent, răsfoind cu grijă paginile îngălbenite, pe care, altă dată, de asemenea, răsfoia Tatăl mic. Ea înţelege că aceste cărţi sunt valorile familiei, dar, ea ştie, de asemenea, că orice carte este un copac tăiat , iar pădurile de pe Planetă sunt ameninţate de dispariţie. Cu o atitudine atentă şi respectuoasă faţă de cărţi, ea contribuie la conservarea pădurilor de pe Pământ.
Oferim cuvântul autorului Nicolai Sladcov:
De ce eu scriu despre natură.
Am împlinit 50 de ani, dar nu numai că nu intenţionez să scriu despre altceva, ci dimpotrivă, Natura, locuitorii pădurilor, stepelor, deşerturilor, munţilor mă fermecă tot mai mult şi mai mult. Acum, nici nu-mi amintesc câţi kilometri am trecut prin stepe si deşerturi, câţi munţi au fost sub picioarele mele, câte nopţi am petrecut lângă rug în păduri vaste. Şi câte ori a fost dificil, greu şi incomod, fără adăpost şi chiar periculos, dar – ce miracol! - Vrei să se repete din nou şi din nou. Şi nu te gândeşti la ceea, cea a trecut, şi ai învăţăt, ci la cât de multe încă nu ai văzut, nu ai simtit, nu ai înţeles.
Primul şi principalul motiv de ce scriu despre Natură este, desigur, pentru că eu o iubesc foarte mult. O iubesc pentru frumuseţea ei, ghicitori, pe care ea ne le spune nou, pentru înţelepciunea ei şi o varietate nemărginită.
Oamenii nu pot trăi fără aerul curat, apă curată, ierburi proaspete, lumina soarelui, chiar şi fără a comunica cu animale şi păsări. Acestea sunt conaţionalii noştri, noi trăim cu ele pe Pământ.Toate aceste păsări, animale mici, fluturi, broaşte sunt vii. Natura le-a dat cel mai uimitor, cel mai scump ce este pe pământ - viaţa. Ei simt durerea şi sensibilitatea, ei se bucură şi se supără, vor ceva şi se tem de ceva. Ei trăiesc. Nu aşa cum trăim noi, dar totuşi trăiesc. Iar fiecare viaţă merită atenţie şi respect. Astronauţii spun că Pământul, dacă te uiţi la el din spaţiu, nu este atât de mare. Şi pe acest Pământ pîlpîie o viaţă. Cât de preţioasă este această viaţă! Fiecare fir de iarba, fiecare fir de praf viu!
Noi înşine ne lipsim, ne reducem la o sărăcie devastatoare. Cine nu a auzit astfel de vorbe: "Mamă, rupe- mi acele flori, sunt frumoase!" Deci, aşa noi distrugem frumuseţea primitivă din jur. Însă orice operă de artă nu poate înlocui tablouri de Natură sălbatică!
Nu stiu, cum dvs., iar mie mi se face ruşine pentru furnicare arse şi mesteceni dezbrăcate de parcă am făcut-o eu.
Acolo, unde adulţii şi copiii se poartă cu Natura diferit, cu dragoste şi respect, Natura le plăteşte cu generozitate. Ea le dă apă de vindecare, le adiază cu aerul sănătos, bucură ochii cu culori minunate, iar urechi cu sunete frumoase. Vuietul pinilor şi valurilor de mare vindecă nervii, stricate cu zgomotul maşinilor şi trenurilor. Şi cât de mult află oamenii despre sine, atunci când comunică cu Natura sălbatică!
Natura este cel mai bun prieten al omului. Şi cu prietenii ar trebui să fim în relaţii de prietenie!
46