Cei care și-au pierdut mintea

/ Vizionări: 2424

старость

 

Străbunica mea a murit la 104 de ani, bunica - la 93. Au murit de neputință și boală, dar până la ultima au fost în mintea sa. Mama mea a murit la 86 de ani, dar ultimul an a fost pentru ea rupt de realitate. Apoi, confruntându-se cu poveștile prietenilor și cunoscuților săi despre moartea oamenilor dragi, spre surprinderea mea, am descoperit că aproape toate rudele sale au părăsit lumea aceasta deja fiind ieșiți din minte, mai mult sau mai puțin. Cumpărând în mod constant produse alimentare în magazine și supermarketuri, indiferent de denumirea acestora, timp de viață noi consumăm tone de otrăvuri. Și majoritatea oamenilor e conștientă de acest fapt. Substanțele ce se conțin în zahăr, pastă de dinți (fluor), alimente pregătite la cuptor cu microunde afectează în mod direct creierul nostru.

Unde au dispărut buneii?
Unde au dispărut buneii?

La urma urmei, creierul face o parte a organismului nostru. Și dacă știm bine și nu suntem surprinși de faptul că grăsimea afectează ficatul, aditivii chimici ca, spre exemplu, E-230 duc la formarea de tumori, iar diferiți îndulcitori distrug dinții. Dar dintr-un oarecare motiv nu ne pare posibil ca creierul, de asemenea, "cade pradă" acestor factori. Și când vine bătrânețea, rudele și apropiații rămân chinuiți, și nu pot nici pe o secundă să-și lase buneii și bunicile. Și dacă înainte bătrânețea se asocia cu înțelepciunea, acum ajungând la vârsta înaintată oamenii suferă de demență. Cineva are grijă de părinții săi, cineva angajează bone, alții își dau părinții la aziluri.

Ultimele zile de viață a celor mai scumpi oameni sunt umbriți de înțelegerea faptului că într-un fel încă sunt în viață, dar, în același timp, nu poți vorbi cu ei, nu-i poți întreabă despre trecut.  Cuvintele tale "Iartă-mă" și "Te iubesc" atârnă în aer, fără răspuns. Având grijă de ei, și suferind de faptul că nu-i poți ajuta cu nimic (dar și îngrijirea persoanelor bolnave nu este o muncă ușoară atât fizic, cât și mental), în același timp continui să-ți otrăvești creierul cu aceeași otravă pe care au consumat-o și ei, și te transformi într-o povară grea pentru copiii tăi.

Autor: Aliona Sterligov