MOLDOVENII.MD

Cele mai folositoare cereale, uitate nejustificat de noi (FOTO)

Oricît de mult nu am inventa noi rețete și metode de alimentație, în final, omenirea revine la aceleași produse. Actualii apologeți ai alimentației corecte apelează la diferite culturi cerealiere, c a sursă de hidrocarburi și elemente utile. Paleoditele și cele similare de asemenea folosesc crupele ca bază. Aceste culturi cerealiere erau folosite în alimentație de egiptenii, etiopienii, aztecii, incașii și multe alte popoare antice, dar azi ele sînt date uitării nejustificat. Am ales șase tipuri de cereale, care nu și-au pierdut utilitatea chiar dacă mulți nici nu știu de existența lor.

Amarant

Faptul că amarantul are dimensiuni mici nu trebuie să vă deruteze. Acest micuți din Peru are un conținut sporit de proteine (aproape de două ori mai mult decît în orezul brun) și aminoacizi similari celor din carne sau ouă. Timp de opt mii de ani, amarantul a fost una dintre culturile de bază a Americii Latine și Mexic („grîul aztecilor”, „pîinea incașilor”), de rînd cu leguminoasele și porumbul. După cucerirea Americii, această cultură a fost dată uitării. În Asia amarantul era popular printre triburile de munte din India, Pakistan, Nepal și China, ca o cultură cerealieră și leguminoasă.

Quinoa

Quinoa este o plantă perenă, ce crește pe dealurile Anzilor. Se consideră o cultură pseudo-cerealieră. Incașii o numeau „grîul de aur”. Quinoa este bogat în proteine, inclusiv în aminoacizi, necesari organismului. În afară de proteine, crupele conțin hidrocarburi, lipide, fibre, minerale și vitaminele grupului B. Quinoa este bogat în calciu, fier și fosfor, iar după cantitatea ultimului nu cedează peștelui.

Mei

Meiul a fost cultura de bază în Asia înaintea orezului. Astăzi, meiul, în mare parte, este vîndut ca alimentație pentru păsări. Dar și pentru oameni meiul este util – el conține o cantitate mare de antioxidanți și magneziu, care pot fi un remediu împotriva hipertensiunii, afecțiunilor cardiace și diabetului.

Alacul

Alacul este un soi de grîu cu un conținut caloric mai înalt decît al grîului obișnuit. Alacul era mai mășcat ca grîul. Alacul a început să fie cultivat încă în mileniul cinci al erei noastre. Iar romanii antici, ce considerau alacul drept cereale valoroase, era folosită sub formă de grăunțe și făină în ritualele lor. În Italia alacul este folosit și azi pentru pregătirea risoto. În Rusia, terciul din alac era mîncarea tradițională, pregătită în cuptor în oale de fontă.

Taff

Taff (eragrostis abisinian) - plantă originaăa din Etiopia, cultivată în special în Africa. Aceste boabe grănitoare sînt foarte mici. Au un gust de alune. În mod surprinzător, boabele sînt bogate în calciu și fibre, și este un produs dietetic pentru cei care evită glutenul. În Africa din taff sînt pregătite lipii tradiționale. Iar din boabe se pregătește terciul. Iar făina este foarte potrivită pentru copturi și blinele.

Kamut

Vărul grîului, kamutul are mai multe proteine și este mai dulce, cu gust uleios. În Egiptul antic kamutul era numit „horasan”, ceea ce înseamnă „sufletul pămîntului”. E curios faptul că kamutul se considera o cultură pierdută, pînă cînd în 1940, în cadrul săpăturilor au fost găsite cîteva boabe de kamut. După această descoperire, istoria kamutului a continuat. Boabele de kamut conțin o cantitate enormă de substanțe hrănitoare, ca zincul, magneziul, proteinele, aminoacizii, sărurile minerale, lipide și vitamina E.