Conceptul de arhitectură: casa de chirpici

Conceptul de arhitectură: casa de chirpici

Chirpici - este un material compozit (adică, din mai multe componente), format din pămînt, apă, paie, lut şi nisip (uneori, în loc de lut şi nisip este folosit solul de argilă), care este pus manual la construirea clădirilor, pînă cînd este plastic. Acest material este vechi, controlat de timp. Viabilitatea chirpiciului este dovedită pe deplin în întreaga lume, timp de secole şi milenii.

Specificul caselor de chirpici:

Sunt ecologice.

Construcţia caselor de chirpici - este o metodă de construcţie mai puţin industrială, mai sigură şi cea mai simplă din metodele de construcţie naturală. Dacă vă simţiţi insuficient de competent, pentru a construi din cherestea, pămînt îndesat, blocuri de paie sau alte materiale necunoscute, începeţi cu chirpici.

Trebuie să ne amintim faptul că strămoşii noştri au trăit într-o societate liberă, în armonie cu natura, unde se combinau armonios interesele Neamului sau ale Societăţii, precum şi individualitatea fiecărui.

Numai recent, oamenii de ştiinţă au descoperit, că lutul conţine minerale de radiu - un element de pămînt rar, care are un efect mare în tratamentul oamenilor, deoarece gradul lui de radiaţie în doze mici este egal cu suma radioactivităţii organismului uman şi are un efect benefic asupra sistemului nervos. Anume în lut cantitatea lui este optimă. Aici operează însăşi natura.

De siguranţă.

În Anglia, există zeci de mii de case confortabile din chirpici, dintre care multe sunt utilizate pentru mai mult de cinci secole. Zgîrîie-nori de 10 etaje medievale din Yemen, construite parţial din chirpici, ca şi în Taos Pueblo, sunt locuite în continuu timp de 900 de ani. Cea mai mare parte, atît a Marelor Piramide, cît şi a Marelui Zid Chinezesc constituie pămîntul, iar cele mai vechi locuinţe umane cunoscute (desigur, de pămînt) în Ierihon au stat timp de 9000 de ani. Deci, casa Dvs. de chirpici poate supravieţui cu uşurinţă casele vecine de carcas, concepute pentru a fi utilizate în termen de 50 de ani.

Ca şi oricare altă construcţie, casa de chirpici are nevoie de un acoperiş bun şi un fundament trainic pentru protecţia de la distrugere de către apă. În mod tradiţional, peretele de chirpici sunt protejate de ploaie de un var ipsos sau finisaj, cu toate că în Anglia pe terenuri adăpostite casele fără tencuire au stat timp de mai multe secole.
Spre deosebire de pereţi din grund de pămînt, fixate de gravitaţie, clădirile de chirpici sunt fixate cu structura tridimensională de fibre de paie îmbinate, unde mii de tulpini aparte crează o rezistenţă mare în ansamblu. Vila de chirpici din Nelson, Noua Zeelandă, a stat timp de 150 de ani într-una din zonele seismic cele mai active din lume, rezistînd două dintre cele mai puternice cutremure fără nici o crăpătură, cu toate că întregul oraş din jur se prăbuşea. Forma curbă şi conică a peretelor de cgirpici le dă şi mai multă tărie.

Calde şi uscate.

Vizitătorii de iarnă a caselor de chirpici din pădurile tropicale din Oregon, de multe ori observă, cît de cald şi uscat este în aceste case. Pereţii de chirpici cu o grosime de 30 - 60 centimetri au o inerţie termică mare. Clădirile de chirpici nu necesită încălzire puternică suplimentară în timpul iernii şi rămîn răcoroase şi confortabile în zilele fierbinte de vară.