De ce oamenii ajunși la putere se desprind de realitate

Oamenii care se pomenesc în vîrful piramidei, fie ei lideri politici sau șefi de corporații de multe ori se comportă cu aroganță și egoist. Despre aceștia se spune: "Puterea i s-a urcat la cap".

Guy Claxton de la Universitatea din Winchester (Marea Britanie) consideră că acțiunile celor aflați la putere pot fi asociate cu dizabilitățile intelectuale, relatează BBC.

La conferința "Intoxicarea cu putere", organizată de Societatea Regală de Medicina, cercetătorul va prezenta un raport, în care va argumenta că rațiunea umană este formată din mai multe sisteme mentale. În cazul în care armonia lor este distrusă, procesul decizional devine nesigur și chiar periculos. În loc să analizeze opțiunile posibile și consecințele lor, liderii prea des se bazează pe decizii impulsive.

Confruntîndu-se cu acuzațiile de aroganță, un lider se poate restructura în încercarea de a se înșela pe sine însuși și a intra într-o stare pe care G. Claxton o numește orgoliu mesianic. Potentații încep să spună că, în realitate, ei doar demonstrează smerenie, ascultînd de voința unei ființe supreme sau Dumnezeul interior.

Cel mai bun mijloc de combatere a autoaprecierii ridicate este umorul. Iată de ce, crede savantul, la curțile regale erau ținuți bufonii. Conducătorilor din cînd în cînd li se reamintea că, în realitate, ei sînt doar niște oameni.

O altă ispită care îi așteaptă pe cei de la putere – lipsa de compasiune.

Cercetările neurologice au arătat că creierul uman reacționeaza la durerea altei persoane, cauzînd un disconfort în terminațiile nervoase ale organismului, parcă ar reflecta durerea altuia. În același timp, s-a constatat că cu cît mai puțin celălalt seamănă cu tine, cu atît mai mică este empatia. Și Jamie Ward de la Universitatea din Sussex (Marea Britanie), este de părere că, în cazul napoleonilor acționează aceeași lege, doar ei nu văd un egal în persoana cu un statut social inferior ...