«E necesar să renunţăm la ideea producerii şuruburilor pentru maşini sociale»

/ Vizionări: 3620

"E necesar să renunţăm la ideea producerii şuruburilor pentru maşini sociale"

 

Acesta e un interviu cu David Gribble, profesorul cu multă experienţă, scriitorul, activistul învăţământului liber.

 Principiile de bază ale educaţiei libere sunt respectul şi credinţa în copii. Alegerea liberă a ocupaţiei. Egalitatea relaţiilor între copii şi adulţi. Copiii şi profesorii sunt împreună responsabili şi tot împreună participă la toate afacerile şcolare.

Sănătatea părinţilor depinde de numărul de copii
Sănătatea părinţilor depinde de numărul de copii

Într-o şcoală obişnuită copiii sunt deţinuţii, în tot sensul cuvântului. Ei sunt prin lege obligaţi să stea acolo.

"Copilul literalmente "se găteşte" în obiectul: el învăţă, uită, adoarme, se trezeşte şi continuă să înveţe.  Manualele nu sunt disponibile, toate cunoştinţele vin de la profesori, care pur şi simplu povestesc copiilor ceea ce ei trebuie să cunoască. Dar în schimb, copiii au un caiet de lucru, care şi devine manualul lor. Acolo ei scriu nu numai informaţie pe care numai ce au primit-o, ci şi gândurile sale pe tema dată, descoperirile sale mici, şi de asemenea fac schiţe. De fapt, ei singuri îşi scriu şi perfectează manualul. "

Şcolile lui Ştainer

Deosebirile grădinilor urbane mici. Copiii învaţă despre natura.
Deosebirile grădinilor urbane mici. Copiii învaţă despre natura.

E imposibil de studiat ceea ce vor însăşi copiii, dorinţele lor nu sunt considerate esenţiale, adulţii le spun ce, cum şi când ei trebuie să înveţe. Şi copiii se adaptează la situaţia dată, se stăruie să găsească ceva interesant pentru sine, dar totuşi întotdeauna rămân sub controlul autoritar, şi ca urmare ei nu pot să-şi urmeze propriile interese şi dorinţe.

Şcolile tradiţionale sunt create pentru nivelarea individualităţii copilului, transformarea lor în şuruburi, ideale pentru funcţionarea unei maşini sociale uriaşe.

Guvernele nu sunt capabile de a îmbunătăţi sistemul de învăţământ, mărind numărul obiectelor studiate, a testelor sau examenelor. Mai multe programe de calculator, profesori sau clase mici, de asemenea, ar fi de folos.Toată atmosfera de învăţământ trebuie să se schimbe.

E necesar să renunţăm însăşi la ideea producerii şuruburilor pentru maşini sociale.

- David, cum aţi făcut cunoştinţa cu ideile  învăţământului liber?

Publicitatea şi copiii: problemele adulţilor
Publicitatea şi copiii: problemele adulţilor

- Educaţia mea a fost foarte tradiţională. După absolvirea institutului, am petrecut mai mulţi ani predând limba engleză la o şcoală-internat pentru băieţi.

În cele din urmă eu am realizat că nu sunt gata să mă adaptez la acest mediu. Relaţiile dintre adulţi şi copii, stabilite de acest sistem, nu permiteau prietenie şi cooperare. Presiunea şi disciplina au fost părţile constante ale vieţilor noastre. Din acest motiv am decis să părăsesc şcoala.

Şi am avut noroc, am aflat despre existenţa şcolii „Dartington Hall” şi imediat am aplicat cererea pentru un post de muncă. Aici, din nou am avut noroc: am fost primit pe neaşteptate.

Asta şi a fost şcoala mea. La „Dartington Hall”, am trăit într-o atmosferă de cooperare şi relaţii egale între copii şi adulţi. Ulterior, m-am căsătorit chiar şi cu o absolventă a „Dartington Hall”. Soţia mea m-a ajutat să înţeleg mai multe lucruri despre învăţământul liber.

- Povestiţi, vă rog,  despre „Dartington”. Prin ce se diferă această şcoală de altele?

Cum să facem copiii fericiţi?
Cum să facem copiii fericiţi?

- Profesorii împreună cu copiii puteau lua propriile decizii despre ceea ce şi când ei vor studia. Cu toate că exista un anumit program standard: limba maternă, limbi străine, matematica, discipline ştiinţifice, etc, frecventarea şcolii a fost liberă.

Dacă copilul începea dimineaţa să picteze un tablou, atunci nimeni nu-l întrerupea şi nu-l impunea să se  ocupe  cu chimia.

Scopul cel mai important al şcolii era însăşi interesul copilului către subiectul studiat. Majoritatea  absolvenţilor, fiind la universitate, descopereau cu uimire că colegii lor studiau profesia, care nici nu le plăcea. Copiii noştri nu înţelegeau, cum acest lucru era posibil.

Cât de talentaţi pot fi copiii! (Video)

- "Ce îngrozitor!" - ar striga majoritatea mamelor şi taţilor. Şi cum trebuie să fie pregătit copilul către viaţă, dificultăţi, şi ce să mai spunem despre numeroase cunoştinţe, pe care el trebuie să obţină ca să depăşească colegii săi?

- În şcoala noastră nimeni nu depăşea. În schimb, copiii, care, probabil, ar rămânea în urmă în alte şcoli, în şcoala noastră practic întotdeauna erau printre elevi buni şi treceau cu succes examenele. Rămas în urmă sau nu  acestea  sunt etichetele sociale, ele sunt inventate de oameni. Teste şi examene sunt de asemenea întocmite de oameni.

 În cazul în care copilului nu era spus de mic că el este în spate, în cazul în care el şi-a dezvoltat încrederea în sine, atunci de ce el nu ar trebui să treacă toate examene necesare?

Şi copiii din şcolile private libere din Anglia confirmă asta cu succes. Şi la sfârşitul anului şcolar ei trec  examene standarde din Marea Britanie. Şi cu succes.

- Mulţi părinţi cred că, dacă copiii nu sunt forţaţi, ei niciodată nu vor învăţa.

- Cu siguranţă nu e cazul. Cred că este necesar să avem mai multă încredere în copii, să respectăm opinia lor.

Cei mai mulţi copii vin la şcoală cu speranţa că vor învăţa ceva interesant şi util. Din păcate, unii dintre ei descoperă că nimic util sau interesant în şcoală nu îi aşteaptă. Ei învaţă ceea ce doreşte profesorul, indiferent de utilitatea sau interesul lor personal în acest domeniu. Ca rezultat, ani de şcoală devin pentru copii o  tortură.

- Vă rugăm, povestiţi-ne despre implicarea dumneavoastră în organizarea şcolii „Sands”.

- La un moment dat, ne-am decis să creăm şcoala „Sands”. În şcoala „Dartington” cantitatea subiectelor de  studiu a fost fixată, copiii puteau să  aleagă din cele propuse. În „Sands”, noi am dezvoltat principiile educaţiei democratice, extinzând  zone de responsabilitate şi libertate ale copiilor.

- Există o întrebare, care mă interesează mult: relaţia dintre şcoală şi familie?

- Mulţi părinţi pregătesc copiii săi de şcoală cu ceva timp înainte, cumpără cu încredere diferite manuale, din timp trec numeroase teste. Şcoala ocupă în viaţa noastră tot mai mult şi mai mult loc. Copiii merg la şcoală deja de la 6 ani, iar în unele ţări şi de la 5 sau 4 ani, în majoritatea ţărilor creşte durata unei zi şcolare. În Germania, se discută adoptarea legii privind mărirea zilei şcolare până la ora 16.00, dar pentru învăţământul de start, poţi nimeri şi după gratii.

"La vârsta de şapte ani, un copil nu poate să-şi aleagă nici şcoala, nici profesori, nici metode de predare. Curs de limba engleză durează 7 - 10 ani. Rezultatele sunt deplorabile: 90% din absolvenţi nu pot nici  vorbi şi nici înţelege o limbă străină. Cele zece procente rămase au obţinut aceste deprinderi nu în şcoli, ci de la profesori privaţi şi cursuri cu taxe".

Pe de altă parte, adolescentul pur şi simplu are nevoie de ceva spaţiu liber, unde el ar putea să se autodetermine şi să-şi stabilească valorile sale sau, mai precis, să le aprobe nu în familie, ci într-o echipă de colegi. Acesta este momentul în care copilul învaţă să trăiască independent, probabil, să trăiască altfel decât părinţii săi. Copiii nu sunt obligaţi să-i copie. Eu am o părere foarte înaltă despre valorile morale ale copiilor, dacă ei nu sunt puşi într-o situaţie proastă, în care sunt nevoiţi să se revolte împotriva părinţilor săi.

Din păcate, în Europa, şcolile libere sunt mult mai închise în sine şi nu sunt orientate spre exterior, spre abordarea problemelor din lume.

 

Nica Dubovskaia

Sursă