Ecologia internațională

Dintre toate amenințările în adresa umanității anume problemă ecologică din lumea contemporană este cea mai importantă. Desigur, multe dintre probleme ecologice pot fi rezolvate în cadrul unei anumite regiuni sau ţări, însă pe o scară globală securitatea ecologică a planetei poate fi soluţionată numai prin acțiuni coordonate comune ale popoarelor și ţărilor.

Ecologia regiunii sau țării nu se limitează la granițe și bariere. Atitudinea nepăsătoare faţă de natura poate cauza probleme grave nu numai într-o țara vecină, ci și pe întreaga planetă.

În ciuda faptului că obiectele de protecție internațională sunt împărțite în două categorii: cele care fac parte din jurisdicția statului și din afara acesteia, orice locuitor conştiincios de pe planetă cunoaşte interconectarea tuturor lucrurilor vii pe Terra. Acestea nu includ spațiul cosmic din apropiere, bazinul aerian, Antarctica, oceanele lumii, animalele migratoare.

Utilizarea și protecția acestor obiecte este reglementată de dreptul internațional. Obiectele care nu se încadrează în categoria internațională, pot acționa, dacă este necesar, ca obiecte de cooperare în domeniul protecției mediului înconjurător, siguranței ecologice, utilizării raţionale a resurselor naturale.

Conferința ONU de la Stockholm din 1972, care a abordat problemele mediului înconjurător, a formulat principiile de bază ale cooperării ecologice internaționale.

Principiul de bază este dreptul unui stat de a utiliza propriile resurse naturale în conformitate cu politicile naționale în domeniul ecologiei.

Orice stat este singurul responsabil pentru rezultatele activității care pot afecta mediul înconjurător al regiunilor sau statelor din jur.

Al doilea principiu se bazează pe conservarea pentru generațiile prezente și viitoare a resurselor naturale ale Pământului: aer, apă, faună, floră, sol, ecosisteme prin planificarea și gestionarea raţională a activităților umane.

Al treilea principiu se bazează pe protecţia resurselor non-regenerabile ale Terrei, care ar trebui să fie extrase în mod raţional, în scopul de a le proteja de foame și a beneficia din dezvoltarea lor pentru întreaga omenire.

Principiile de cooperare care vizează protecția mediului înconjurător, completate de Carta Mondială pentru Natură, sunt aprobate și proclamate de Rezoluția Adunării Generale din 28.10.1988 , după cum urmează:

Utilizarea resurselor biologice este posibilă numai în limita capacităţii lor de regenerare.

Solurile, și anume performanța lor, ar trebui să fie menținute și îmbunătățite prin măsurile de conservare a fertilităţii, pentru a preveni eroziunea și auto-distrugere.

Resursele reutilizabile, inclusiv apa, trebuie să fie refolosite prin metode de reciclare.

Este necesară utilizarea rațională a resurselor neregenerabile de o singură dată, ținând cont de stocurile existente.

Acordaţi o atenție la adoptarea măsurilor speciale pentru a preveni eventualele emiteri de deșeuri toxice și radioactive.

Evitați activitățile care pot provoca daune ireparabile naturii.

Natura regiunii, care a suferit foarte mult și a căzut în declin din cauza activității umane, trebuie să fie restabilită.

În cazul în care umanitatea conştientizează faptul că resursele planetei au o limită și multe dintre ele sunt de neînlocuit, putem evita multe dintre problemele ecologice. Acesta este punctul central al multor activități ale organizațiilor ecologice guvernamentale și non-guvernamentale internaționale. Numai stabilirea cooperării ecologice internaționale va preveni epuizarea, poluarea mediului de habitat și va rezolva problema de supraviețuire a umanităţii.

Organizațiile ecologice internaționale:

    UNEP - joacă un rol important în facilitarea cooperării internaționale în vederea soluţionării problemelor de protecție a mediului.
    UNESCO - examinează relația dintre omul şi natura, factorii sociali şi economici, implementează programul "Omul și Biosfera".
    FAO - organizația dedicată îmbunătățirii proceselor de producție și de prelucrare a produselor agricole, de pescuit și de silvicultură, contribuie la punerea în aplicare a programelor de investiții.
    OMS - scopul principal al organizației este grija pentru sănătatea oamenilor, asociată cu mediul înconjurător , problemele sănătăţii, resursele potabile și poluarea aerului.
    UNIDO - ajută la dezvoltarea industrială.
    AIEA – activitatea organizaţiei este axată pe dezvoltarea normelor de siguranță și de protecție împotriva radiațiilor, care include respectarea normelor de siguranță şi de protecţie împotriva materialelor radioactive, inclusiv la transportarea şi eliminarea deșeurilor radioactive.

Ecologia modernă se află într-o criză profundă, iar noi nu putem subestima perspectiva de a trăi pe un pământ devastat. Numai cu eforturi comune putem rezolva problemele ecologice. Natura nu poate fi împărțită în a mea şi a ta, ea aparține întregii omeniri.

În acest sens activitatea organizațiilor ecologice internaționale, punerea în aplicare a proiectelor și acțiunilor are un singur scop - a proteja mediul înconjurător împotriva umanității și pentru umanitate.

Sursa: zeleneet.com