Energia alternativă este pe val (+Video)

Compania israeliană SDE susține că echipamentul ei pentru centrale electrice mareomotrice construite pe coastă sunt capabile să genereze energie electrică, pentru incredibilii 2 cenţi pe kilowatt-oră. Desigur, este o campanie de PR necontrolată, dar care sunt perspectivele și oportunitățile reale ale acestei tehnologii?

Directorul SDE, Shmuel Ovadia, a spus că metoda dezvoltată, care deja a trecut testarea, este cea mai practică din toate tehnologiile vreodată testate în energetica alternativă a valurilor. Deci, care este specificul ei?

După cum se ştie, formula capacităţii de înălțime a valurilor se scrie la pătrat. Deci, într-o mare calmă, energia valurilor evaluată la un metru liniar a valului, în total ajunge la 15 kW / m, cu valuri de doi metri înălțime - la 80 kW / m (capacitatea variază în funcție de frecvența valurilor). La centrala eoliană, solară și mareomotrică cu aceeaşi capacitate productivă puterea fi diferită, iar ultima centrala va fi cea mai compactă după dimensiune.

Lovirea valurilor de ţărm, în Palau este relativ moderată. În astfel de locuri generarea energiei valurilor într-adevăr ar putea fi o variantă cea mai ieftină și cea mai constantă. (Fotografie de National Geographic.)

Unica problemă: largul mării este departe de coastă, iar în apele de ţărm valurile nu sunt la fel de puternice. Spre deosebire de majoritatea companiilor implicate în energetica valurilor, SDE se orientează pe zona de surf, cu costul minim de transportare a energiei pentru consumatori. Aici mişcarea valurilor este mai constantă decît în orice alt punct al mării: surful aproape niciodată nu este liniștit. Ridicarea părţii de jos a mării lîngă coastă, crește considerabil înălțimea valurilor anume în acest loc: aici ele sunt chiar mai înalte decît în largul mării.

Instalaţia generatoare a energiei este foarte simplă: bariere de plastic (geamanduri, în terminologia companiei), sub influenţa valurilor acționează asupra sistemului hidraulic care transmite energia la generator. În 2010, o instalație electrică experimentală montată în zona Jaffa (Israel) , a demonstrat o activitate aproape anuală, cu o capacitate de pîna la 40 kW.

Una din principalele probleme ale stațiilor de coastă este nivelul de rezistenţă: anterior mai multe construcţii au fost sfărîmate de un val de furtună mare. Conform designului israelian, lovitura puternică asupra barierei sau scutului de plastic, îl aruncă într-o poziție superioară neutră în care valurile nu-l ating. După ce un val mai slab (sub un anumit prag) acoperă dispozitivul, acesta coboară în mod automat scutul în poziția de lucru.

Un alt moment important: aspectul neobișnuit al centralei. Majoritatea instalațiilor, chiar de pe coastă, plasează echipamentul în apă, ca şi centrala electrică utilizînd energia mareelor. În afară de o coroziune crescută, aceasta poate duce la o poluare semnificativă cu nisip, care în final opreşte activitatea centralei. În cazul de faţă în apă este sistematic scufundat un minim de componente ceea ce permite de a plasa o mai mare parte a instalaţiei deasupra suprafeţei de apă și a o face mult mai ieftină.

Iar, sursa de informaţie potrivit căreia un kW • h costă 2 cenți este clară: a fost vorba despre costul generării energiei de la valuri puternice, atunci cînd generatorul şi invertorul constituie o parte mică din costului echipamentului. Firește că la sistemele cu o capacitate de zeci de kilowați, testate pînă atunci acest lucru nu a fost posibil: sunt necesari mai mulţi megawaţi de capacitate instalată. Cu toate acestea, sistemul are perspective serioase, deși se pare că nu în Israel.

În bazine, așa cum este Marea Mediterană, înălţimea valurilor este relativ mică. Iar, pe coasta Pacificului american, surful cu valuri de o înălţime 3-4 metri este un lucru obişnuit. În esență, aceasta înseamnă, că pe coasta de vest a celei mai mari părţi din Lumea Nouă, energetica valurilor va aduce mai multă energie la un metru de mal, decît în Israel (înălțime valurilor în formula în pătrat). Și aici putem vorbi despre cîțiva cenți pe kilowatt oră, cu condiţia dimensiunilor suficiente ale centralei, desigur. Anume această regiune şi vizează compania.

Cu toate acestea, problemele rămân. Deocamdată noul tip de generator al energiei valurilor de coastă este testat doar în Israel; chiar și cu noua tehnologie nimeni nu poate garanta că o furtună pe Oceanul Pacific nu va distruge echipamentul sistemelor de siguranţă pasivă. Sunt necesare teste serioase, care vor respinge scepticismul său ...

Rămâne o altă problemă: cele mai bune condiții de resurse, oferă centralelor electrice mareomotrice instalate pe coastă exact acele țări cu care SDE a semnat un memorandum de intenție și de pre-comenzi de o sumă de pînă la 1 miliard dolari: Chile, Mexic, Zanzibar și Kenya. Cu toate acestea, orice inginer energetician care a lucrat în astfel de state, știe că nivelul de credibilitate a partenerilor de acolo nu este întotdeauna suficient. De la un memorandum de intenție pînă la punerea în aplicare a acestui proiect pot trece zeci de ani sau o eternitate. Rămâne doar să sperăm că dezvoltatorul va putea depăși inerția de gîndire a clienților, pentru a demonstra în practică, aceiași incredibili 2 cenţi pe kilowatt-oră.