Experienţa mea în agricultura organică

/ Vizionări: 3584

Experienţa mea în agricultura organică 

 

Apa vie în agricultură. Metoda lui I. Krasnov (Video în rusă)

Abordarea mea a agriculturii, a fost schimbată după cărţile despre Anastasia sau mai degrabă, cele citite au confirmat îndoielile vagi, că ceva este greşit în abordarea agriculturii, pe care o practică majoritatea oamenilor. După exemplul chinurilor bunicii (am trăit mereu cu ea într-o casă privată pe opt are), observînd cum ea în fiece an pune răsaduri de roşii, eu le ud zilnic, tîrînd găleţi cu apă din fîntînă, cum plivim pămîntul pînă la cea mai mică buruiană şi ne bucurăm , privind cum cresc în speranţa că poate măcar în acest an vom avea roşiile noastre? - Dar miracolul nu se întîmpla: toate roşiile noastre piereau, fie că de la fitoftoră sau de secetă şi ca întotdeauna, în toamnă mergeam din nou la piaţă după tomate. Bănuiam că aceasta nu ar trebui să fie, propuneam bunicii să schimbe ceva, să citească literatură, la ce primeam răspunsul:” Nu o fă pe deşteapta, toată lumea face aşa, chiar şi mama mea a plantat aşa şi eu voi face la fel”. Nu am putut schimba această situaţie intolerabilă şi a trebuit să mă supun.

După decesul bunicii am decis – nici-un fel de roşii şi am comandat diverşi butaşi de trandafiri care peste trei-patru ani au fost completaţi cu brînduşe, zambile, lalele, crini. Îngrijirea lor necesita o muncă anevoioasă şi în fiecare an, teama de aşteptare a vremii reci: dacă sosea brusc nu aveam timp să acopăr plantele (în regiunea Doneţk, vremea este foarte imprevizibilă, noaptea poate fi o temperatură între plus şi minus zece). Apoi îngrijeam florile ca de obicei.

Patru ani în urmă am citit ”Anastasia” şi am decis să încerc: în loc de săpatul de toamnă, am acoperit toate păturile cu flori cu un strat de frunze . Acest lucru a fost, desigur, anevoios, dar mult mai uşor, decît săpatul. Frica a fost prezentă la început: dacă totul va îngheţa ? Apoi am obosit să-mi fac griji şi am decis să am încredere în natură: fie ce-o fi. A venit primăvara, soarele multaşteptat a încălzit solul, am desfăcut frunzele şi au apărut primele brînduşe, apoi zambilele. Un suspin de uşurare: ura, florile nu au îngheţat, deşi săptămîni întregi s-au păstrat temperaturi pînă la treizeci de grade.

ТнВ „Pugachevskoe” regiunea Penza (Video)
ТнВ „Pugachevskoe” regiunea Penza (Video)

În timpul iernii perna pufoasa de frunze a devenit mai subţire şi mai deasă şi doar am dat frunzele într-o parte, ca soarele să încălzească rădăcinile trandafirilor. Aceeaşi procedură a fost efectuată cu alte plante perene, în timp ce vecinii mei din răsputeri greblau şi ardeau ruguri. Am efectuat tăierea trandafirilor şi cu aceasta, munca mea de primăvară timpurie, a fost finalizată. Frunzele au rămas întinse pe păturile de flori, încetinind procesului de topire a solului.

Curînd soarele de primăvară a început să dogoare solul, terenul deschis imediat s-a uscat, iar sub frunze era rece şi umed. Trandafirii au dat muguri verzi şi în curînd m-au bucurat cu o înflorire luxuriantă. Sfîrşitul lunii mai: temperatura este de aproximativ treizeci de grade, vecinii deja udă, iar eu nu: sub frunze, ca şi mai înainte, este umed. Vara este foarte caldă şi uscată: vecinii udă în fiecare zi, iar eu doar o dată în şapte-zece zile. Pînă în septembrie, perna de frunze a dispărut, transformându-se în pămînt. Astfel nu trebuia nici să fertilizezi, nici să stropesc - toate plantele sunt sănătoase şi frumoase.

La început vecinii mei au fost surprinşi, apoi întrebau despre experienţa mea şi eu cu plăcere le povesteam: le-am dat literatură să citească, discuri să privească, dar în final - fără modificări: nici-un fel de schimbări faţă de pămînt, conştiinţa osificată este inerentă la mai multe persoane, doar îmi pare rău pentru pămînt, mă doare să văd cum îşi bat joc de el.

Agricultura consumă 92% din apă în lume
Agricultura consumă 92% din apă în lume

Apropo, prin frunze aproape nu cresc buruienile şi dacă va creşte o plantă rea, se rupe fără nici un efort. Şi roşiile cresc bine în iarbă, fără a fi bolnave şi castraveţii, se simt foarte bine pe iarba, la umbra unui copac (coroana pomilor protejează plantele de roua, care provoacă făinarea) şi cartofii într-adevăr cresc sub paie. Acum ştiu că atunci cînd iubeşti pămîntul, agricultura organică este o stare naturală, care ne permite să rămînem în armonie cu sine, cu lumea şi mi se pare că pămîntul răspunde la apelul celor care îl iubesc.

Aş fi fericită dacă experienţa mea va fi utilă pentru cineva. Scrieţi, telefonaţi, vom comunica.

 

Angelina, tel: 095 308 96 94, angelina_dn@mail.ru

 

 

Sursa: gazeta.rodpomestye.info

 


Dacă acest articol de pe site-ul nostru ecology.md a fost util pentru Dvs., atunci vă propunem cărțile geniului Parmaculturii și a agriculturii naturale, fermierului-milionar din Austria Sepp Holzer.