Filozofia proprietarului unei vile

Odată cu venirea sezonului cald – numit și ”al vilelor” - tot mai des poți vedea oameni încărcați cu unelte de grădinărit, grăbiți să ajungă pe sectoarele lor. Însă noțiunile”vilă”și ”vilegiaturist” treptat se transformă. Tot mai des, proprietarii celor 6 ari de teren îi folosesc nu ca pe un lot agricol, ci ca pe un loc de ieșire la natură pentru a se relaxa după viața tensionată din oraș.

”Fazenda” noastră

În pofida faptului că noțiunea de ”vilă” a apărut încă în sec. XIX, acest gen de locuințe extraurbane a cunoscut o răspîndire masivă în anii 60-70 ai sec. XX, după ce statul sovietic a început să acorde cetățenilor terenuri de 6 ari pentru lucrări de grădinărit. Mulți proprietari ai acestor terenuri așteptau cu nerăbdare zilele de odihnă sau de sărbătoare, pentru a merge în afara orașului și a grădinări acolo, căci e așa de plăcut să servești la masă bucate și băuturi preparate din legumele și fructele crescute personal. Cu toții ne amintim de dulcețurile și murăturile ”din grădina proprie”.

Odată cu posibilitatea de a merge în diferite țări și a cunoaște modul de viață al străinilor, am înțeles că acolo puțină lume posedă concomitent locuințe ”de vară” și ”de iarnă”. Este o trăsătură caracteristică mai mult foștilor cetățeni sovietici. Majoritatea europenilor și americanilor preferă să locuiască în suburbii, în case bugetare private, nu în apartamentele scumpe din megalopolis. Reședința lor de iarnă și vară se află în casele extraurbane. În fostele țări ale URSS, inclusiv Moldova, un timp îndelungat multă lume considera normal să stea în apartamentul din oraș pe timp de iarnă, iar cum se face cald – să-și petreacă tot timpul liber pe cei 6 ari din afara orașului.

Continuare: noi.md