Formarea spaţiului ecologic din punct de vedere științific — partea 2

Ecologia spaţiului este direct legată de ecologia umană, deoarece exercită o influenţă asupra calităţii mediului de habitat, stării de sănătate, dezvoltării capacităților, confortului psihofizic. Spațiul de locuit în cea mai mare măsură demonstrează unitatea omului și a mediului înconjurător și corespunde noțiunii de ecologie ca o interacțiune dintre subiect și mediul din jur. Din cele mai diverse calități ale mediului dimensional poate fi identificat un număr cheie care oferă o bază pentru evaluarea spaţiului potenţial al mediului în termeni de ecologie umană:

Densitatea spaţiului poate fi caracterizată prin spațiul umplut cu oameni și este exprimată de un număr de persoane pe unitatea de suprafață. Valorile extreme de densitate indică un posibil pericol (panică, salubritate proastă).

Resurse de spațiu - raport dintre teritoriu liber (pur) și cel ocupat. Spațiul curat, lăsat pentru om și elementele naturii, este un eco-top, un spațiu liber de interacțiune și dezvoltare liberă. Acest spațiu se reduce într-un mediu urban, uneori rapid. El este "mâncat" de spaţiul tehnic (spațiu pentru mijloacele de transport, drumuri, deznodăminte rutiere, comunicații, obiecte de tehnologie), precum și spațiul, care nu este proiectat pentru oameni, și ocupat de masa arhitecturală, echipamente și mobilier.

Confort - calitatea spațiului, asigurând bunăstarea omului la nivelurile fizice, psihologice și sociale. Această bunăstare se datorează, în primul rând, condițiilor sociale și psihologice: confortul psihologic este apreciat de oameni mai presus decât confortul fizic. Condiția ecologică a confortului este menţinerea limitelor de spațiul personal. Într-un mediu urban el se reduce, în mediul natural are dimensiuni optime și include spațiul natural curat.

Ecologie, conexiunea cu natura, caracterizată prin posibilitatea unui contact uman cu spațiul natural. Această relație poate fi direct fizică, vizuală, psihologică. Calitatea ei este asigurată de prezența formelor naturale, artificiale sau, în cazuri excepționale, de formele naturale virtuale.

Spațiul artificial modern este caracterizat de proprietăţi multidimensionale, cu multe sensuri, apropiate de stări frontaliere (infinit și haos), alternative, multipolare. În acest caz problemele ecologice sunt asociate cu trecerea în stările limită: densitatea mare, intensificarea crescută, stratificarea și diferențierea, reducerea ponderii spaţiului ecologic curat, creșterea ponderii de spații periculoase, poluate și industriale. Ecologizarea gândirii spațiale include nu numai o simplă schimbare de concepte spaţiale învechite cu cele noi, dar de asemenea mișcarea radicală a bazelor ideologice ale conștiinței și a orientărilor valorice în direcția globalizării. Ecologizarea este o necesitate pentru modernizare fundamentală a tuturor sferelor vieții, care este o opțiune cea mai "blândă" de schimbare a mediului din jur.

Astfel, designul ecologic este o direcţie de design, care acordă o atenție cheie la armonizarea relației dintre om și mediul său, la conservarea mediului natural. Acesta este un domeniu de activitate complexă de proiect, care urmărește să pună în aplicare în obiectele proiectate o convergență a cerințelor mediului natural cu cerințele de consumerism și estetice ale individului. Scopul lui este de a crea condiții optime pentru satisfacerea nevoilor umane fără a compromite echilibrul mediului înconjurător. Designul ecologic presupune o abordare integră pentru proiectarea obiectelor asociate cu activitatea umană, de la obiectele miniaturale utilizate în viața de uz casnic, până la proiectarea clădirilor, orașelor și peisajelor.

Obiectivele de design ecologic sunt după cum urmează:

- îmbunătățirea situației actuale a mediului prin crearea produselor care îndeplinesc cerințele naturii, omului și culturii;

- găsirea unui echilibru între dezvoltarea formei și funcția obiectelor de design și respectarea principiilor de abordare ecologică;

- revizuirea materialelor și tehnologiilor în sensul standardelor ecologice;

- formarea unei noi culturi de consum, unei structuri de nevoi pe baza reducerii cantităților excesive de alimente;

- schimbarea intenționată a atitudinilor societății prin imagini artistice ale obiectelor de design.

În domeniul proiectării ecologice este implicată astăzi o varietate de fenomene din practica de proiectare. Aceasta este o încercare de a reconstitui mediul natural în zonele de locuire umană, ea întruchipează ceea ce noi vedem în natură: materialele naturale, texturi şi forme inspirate din natură. Designul ecologic contribuie în mare parte la formarea atitudinii respectuoase faţă de mediul înconjurător: economisirea resurselor, tinderea spre funcţionarea durabilă a obiectelor care înconjoară omul, precum şi crearea condiţiilor sigure și favorabile pentru sănătatea fizică și mentală. În procesul de design artistic se acordă o atenţie la aspectele ecologice ale procesului de producție și funcționare a obiectului: materiale și consum de energie, siguranța pentru mediul înconjurător, posibilitatea de reciclare la sfârșitul termenului de exploatare. Totodată, noţiunea de "obiectul ecologic curat" presupune nu numai absența unui impact negativ asupra mediului, dar de asemenea confortul psihologic de a-l utiliza.

Principalele calităţi ale produselor de eco-design: multifuncționalitate, modularitate, transformabilitate, durabilitate, igienă, lipsa de influenţă a modei, economisirea resurselor, imaginea armonioasă similară cu obiectul natural.

O trăsătură caracteristică a designul modern au devenit proiecte care într-un fel sau altul includ în structura lor soluții ecologice. Materiale împrumutate din mediul natural, forme, care permit de a crea un mediu vizual mai confortabil, soluții tehnice, care permit utilizarea tehnicilor „oferite” de natură. Fezabilitatea ecologică a dezvoltărilor de proiect ar trebui să fie bine gândită în sensul eficienţei economice a procesului de producție și utilizării produsului de design, oferind funcționarea pe termen lung al obiectului, siguranța sa pentru mediul înconjurător, posibilitatea de reciclare la sfârșitul duratei de exploatare. În scopul asigurării rentabilităţii, profitabilităţii întreprinderilor industriale și comerciale în proiectarea designului producției de maşini în serie sunt luate în seamă cerințele de unificare, standardizare, eficiență (reducerea costurilor materialelor, energiei, forței de muncă, eficiența echipamentelor de tehnologie), posibilitatea de a realiza specializarea rațională și cooperarea de producție, utilizarea unor sisteme modulare ca elemente de bază ale compoziției de dezvoltări complexe de design.

Imaginea vieții moderne este afectată de ecologizare, adică de dorința de a lua în seamă echilibrul optim între lumea celor vii și mediul lor de habitat. În rezultat avem o convergență de mass-media și cultură, se dezvoltă conceptul de contopire a arhitecturii, produselor de design industrial și de artă aplicată, comunicaţiilor vizuale cu mediul natural, pe baza principiului de conservare a resurselor naturale neregenerabile și respectului pentru realizările culturii umane.

Sursa: green-dom.info