Gradina din balcon!

 

Am primit zilele acestea cateva randuri si multe poze despre “gradina” lui Emanuel care locuieste in Oradea si care a plantat in doua jardiniere cateva legume si plante aromatice.

 

 

As dori pe aceasta cale sa-i multumesc pentru materialul “livrat” si as dori sa mai public astfel de materiale de la persoanele care mai viziteaza acest site, asa ca in cazul in care mai exista doritori ii rog sa nu ezite sa ne scrie.

In continuare puteti vedea materialul exact asa cum l-am primit:

Cum majoritatea dintre noi locuim la bloc, iar spaţiul nostru este mic, o soluţie o reprezintă cultivarea plantelor în ghivece pe balcon. Sunt multe controverse legate de ideea de a cultiva legume pe balcon. Controversele sunt legate de faptul că suprafaţa e prea mică şi astfel recoltele sunt insuficiente. Pentru a mă convinge personal, am realizat un experiment de permacultură în care am folosit două jardiniere.

Balconul este orientat spre est şi în general este mai luminat în timpul zilei.

 

Etapa I.

Pe balcon am amenajat două jardinere, în care am semănat următoarele:

Jardiniera 1: salată, ridichi (French breakfast);
Jardiniera 2: roşii (Cherry), busuioc, pătrunjel de frunze, ţinând cont de relaţiile existente între plante.

 

 

 

Etapa a II-a.
Am mai adus lângă jardineiere un ghiveci cu crăiţe. Crăiţele atrag nişte insecte care se hrănesc cu păduchi de plante.

 

 

În această etapă am încheiat cu semănatul/plantatul. De acum înainte vom urmări evoluţia semănăturilor.

 

 

Etapa a III-a
Au răsărit primele ridichi! Nu am aşteptat în zadar.

 

 

 

Împreună cu ridichile am semnănat salată. Salata nu a răsărit deloc… din motive necunoscute încă.

Peste câteva săptămâni au răsărit plăntuţele şi în cea de-a doua jardinieră.

 

 

Se pot observa plăntuţele de pătrunjel (spre geam), busuioc (răsfirate) şi roşii (dele din colţul dreapta-sus).

 

 

Etapa a IV-a
Plăntuţele cresc foarte bine, se pare că le prieşte mediul de pe balcon. Ridichile au devenit prea mari şi înghesuite, astfel încât a trebuit să le răresc; operaţiunea se numeşte repicare. Ridichile repicate le-am mutat într-un ghiveci mai mare.

 

 

In a doua parte a lunii mai, am recoltat primele ridichi! A sosit vremea recoltei, a sosit vremea să gust din ceea ce îmi poate oferi o microcultură pe balcon. Că doar finalitatea e atunci cînd plantele pe care le cultivi, dau roade.

 

 

 

Cum erau ridichile? Erau fragede, fără nici o fibră în interior; parcă muşcai dintr-un măr.

Ce gust aveau? Un gust de ridiche, puţin iute. Aş putea spune ca au fost cele mai bune ridichi pe care le-am mancat vreodată! Sau poate spun asta pentru că erau ridichile din cultura proprie…

În cazul în care doreşti să cultivi şi tu ridichi, să nu eşalonezi prea mult recoltatul lor. Când recoltezi o ridiche de probă şi vezi că e bună, atunci recoltează-le pe toate. Să nu eşalonezi recoltatul mai mult de o săptămână; altfel, ridichile vor îmbătrâni, vor avea tot mai multe fibre, din ce în ce mai tari. Aşa am păţit eu – din cauză că am eşalonat prea mult recoltarea ridichilor, ultimele ridichi aveau atâtea fibre încât nu se mai puteau mânca.

 

 

Etapa a V–a
În cea de-a doua jardinieră, plantele cresc în continuare. Deja se pot recolta frunze de busuioc şi pătrunjel. Menţionez că am semănat un soi de pătrunjel diferit de cel comun, cu care suntem obişnuiţi.
Frunzele verzi de busuioc le-am folosit ca şi condimente pentru preparatele mediteraneene.

 

 

După cum se vede în capăt, răsadul de roşie a crescut destul de bine.

 

 

Etapa a VI-a
Suntem la sfârşitul lui iunie, când plăntuţele de roşie au devenit mature şi deja au rodit:

 

 

Se mai poate observa cum a crescut busuiocul şi pătrunjelul.

 

 

 

Plantelor le merge foarte bine împreună. Se mai poate observa pe ici pe colo câte o frunză uşor atacată, sau îngălbenită, dar în ansamblu, plantele au fost sănătoase şi nu au necesitat nici un fel de tratament.

Roşiile au fost de asemenea delicioase, având gustul specific de roşie de grădină. După cum se poate oberva din fotografii, roşiile se coceau în medie cam trei odată.

 

 

Concluzii:
De pe urma a două jardiniere, normal că recoltele au fost puţine. Dar nu te avânta încă să spui că nu se merită.
Plantele aromatice (busuiocul şi pătrunjelul) au fost suficient de multe încât să pot recolta zilnic frunze. La sfârşit am recoltat busuiocul uscat, care se conservă mult timp.
Ar trebui să mai luăm în calcul faptul că plantele au convieţuit bine împreună; tot ce îmi rămânea să fac era să ud plantele. În rest, nu a fost nevoie nici de îngrăşăminte, nici de pesticide.
Ceea ce a fost insuficient au fost ridichile şi roşiile. E drept că nu vei obţine o recoltă prea mare, dar vei avea nişte trufandale câteodată la micul dejun.
Din acest experiment am observat ce se mai poate îmbunătăţi, astfel că îl voi repeta şi anul acesta (2012), sperând ca de data aceasta să am parte de o producţie mai mare.

 

Autor: Florin Baci

 

 

Sursa: permacultura.ro