India, Deshnok Templul Karni Mata sau Templul de şobolani – o pensiune completă pentru animale cu coadă

Dacă vom crede cronicilor hinduse, în secolele XIV-XVI în Rajasthan, a trăit o sfântă și totodată o activistă socială, Karni Mata. Îmbinarea activităţii politice cu sfințenie e surprinzătoare, dar este doar începutul acestei poveşti minunate. Judecând după date, sfânta hindusă a trăit 151 de ani și la o vîrstă înaintată, pur şi simplu a dispărut ... În India, ea este considerată întruchiparea zeiței Durga, soției lui Shiva, în una din încarnările sale. Deci, există şi un templu al Karni Mata în oraşul Deshnok, în care ea a trăit aproape toată viaţa. Doar templul este foarte specific. În el trăiesc fără griji, aproximativ douăzeci de mii de șobolani. Şi templul este numit - Templul de șobolani.

Potrivit legendei, în 1463 fiul vitreg al Karni Mata a vrut să bea apă dintr-un iaz, dar nu a putut să se ţină, a căzut în apă și s-a înecat. Atunci femeia a apelat la zeul morții Yama, cu rugămintea de a-i întoarce copilul, însă zeul crud și viclean a refuzat. Ca răspuns, sfânta supărată a luat de la el sufletele tuturor rudelor sale de sânge și în plus, a declarat că niciodată bărbaţii care aparțin castei ei, nu vor merge în regatul lui Yama și vor trăi în corpurile șobolanilor. Temporar. Pentru o singură viață. Iar, fiind născuţi data viitoare, vor deveni din nou oamenii. Aşa că, nu este surprinzător faptul că, în Denshoke din timpurile vechi, șobolanii sunt tratați cu tot respectul. Chiar și templul a fost montat în cinstea lor.

Aspectul exterior, templul l-a căpătat deja, în secolul XX: pereţii sunt împodobiţi cu gravuri reliefate de metal, sculptări în lemn și inscripții. Acolo, în templu s-a păstrat şi o imagine a Karni Mata și desigur, a șobolanilor.

Iar, pe fiecare parte a intrării, statuile leilor păzesc templul de oamenii răi și pisici.

În orice caz, dar şi astăzi, cinci secole mai târziu, şobolanii huzuresc în templu destul de bine. În fiecare zi, pelerinii le oferă bucate gustoase, le toarnă lapte proaspăt și schimbă apa în castroane.

Un astfel de comportament a relaxat complet şobolanii care se simt ca acasă. Forfotesc prin templu înainte și înapoi fără nici-o teamă sau ezitare, mănâncă din mâini, "se bronzează la soare " și liniștit se caţără sub hainele vizitatorilor , în braţele lor și chiar în cap. Se aşează comod și parcă se netezesc cu lăbuţele.

Indienii se uită la şobolani cu un zâmbet înduioşat şi cred cu sfinţenie că chiar și aspectul acestor animale sacre aduce noroc, iar dacă șobolanul va muşca din bomboana oferită - bucuria unui pelerin nu va avea margini! Nu este o glumă: bomboana obişnuită s-a transformat într-un aliment sacru - prasad, cum este numit aici. Acesta este păstrat cu grijă și servit doar membrilor de familie.

Pe scurt, şobolanii care sunt destul de norocoși să trăiască într-un templu sunt adevăraţi aristocrați. Chiar şi aspectul exterior al acestor animale diferă de omologii lor, care duc o viaţă searbădă în spatele caselor sau depozitele de deşeuri - ei sunt mai mici, iar blana lor este mai întunecată și mai groasă.

Sursa: turj.ru