La sat, fericirea este gratuită

Ceea ce îmi place la sat este șansa de a trăi simplu. Respingînd tot ce este neesențial.

Toate obiectele încep să-și îndeplinească funcțiile directe și încetează să mai hrănească ego-ul nostru, dovedind ceva cuiva sau respectînd decența.

- Mîncarea dă îți dă putere, dar nu satisfacție.

- Îmbrăcămintea doar acoperă corpul sau îl încălzește, dar nu demonstrează statutul, demnitatea sau orice altceva ce nu există.

-Mobilierul din casă servește exclusiv pentru comoditate și nu răspunde la întrebarea: "Dar ce vor spune oamenii?"

- Mașina este necesară pentru a transporta mărfuri și a duce oamenii la locul doreit, nu pentru confort și protejarea de ceilalți.

- Un aparat vechi capabil să redea muzică și să difuzeze radio este o legătură cu lumea, nu o distracție.

-Ambalajul frumos și confortabil este, în general, un rău, deoarece reciclarea acestuia aduce multe dificultăți. Dar laptele natural într-un borcan de trei litri este o mare valoare!

În același timp, esența rămasă se simte mai clar și mai viu. Terciul simplu devine cu adevărat gustos. Posibilitatea de a aduce ceva cu mașina este un dar al soartei. Iar omul viu care poate ajuta este un magician!

Treptat, devine clar ce ai cu adevărat nevoie și ce este important și ce este impus de societate și de marketing sau o consecință a propriilor complexe. Și atunci cînd, la fel ca coaja de pe ceapă, tot ce este neesențial dispare și rămâne doar esența dulce-amară și foarte suculentă, înțelegem că pentru a trăi avem nevoie de atît de puține lucruri și viața este foarte simplă și incredibil de gustoasă. Iar fericirea, în general, este gratuită!