Mitul despre ebrietatea ruşilor

O opinie destul de frecventă că beţia este trăsătura distinctivă a poporului rus şi că ruşii beau tot timpul nu are nimic de-a face cu realitatea. Acest mit istoric prezintă un pericol mare, deoarece impune ruşilor o înclinație nefirească spre consumul excesiv al alcoolului.

De fapt, acest fenomen de alcoolism a fost destul de neobișnuit pentru strămoșii poporului rus. Înainte de Botezul Rusiei au existat doar trei motive pentru a ridica cupa cu băutura alcoolică: după nașterea copilului, în cinstea victoriei asupra inamicului și la înmormântare. În plus, în acele zile în Rusia nu a existat nici vodcă, nici multe alte băuturi nesănătoase. Ruşii au consumat o băutură pe bază de miere (mierea fermentată și epurată) care doar a fortificat sănătatea lor. Strămoșii au trăit în armonie cu mama natură și nu au ştiut ca atare de alcool. Acest lucru este indicat şi în povești. Amintiți-vă de cuvintele: "Miere am băut, pe mustață s-a scurs, dar în gură nu a căzut”.

Pentru prima dată vodca a apărut în Rusia cu cinci secole în urmă. Această băutură alcoolică a fost adusă de negustorii genovezi în 1428. Ruşii nu au nici o atribuţie la inventarea vodcii, această "onoare" aparține arabilor care în prezent nu prietenesc cu alcoolul. Mai mult cat atât, imediat după cunoştinţa cu vodca, băutura a fost interzisă. Țarii ruși, de obicei, promovau o politică anti-alcoolică. În vremuri de avansare puternică a Rusiei în secolele XV-XVII ruşii au fost naţiunea cea mai „trează” din lume. Chiar şi cetăţenii străini care au vizitat Rusia în acei ani au remarcat că stilul de viață sobru este o trăsătură națională a strămoșilor poporului rus.

Ruşii au început să bea vodcă doar la mijlocul secolului al XVI-lea, atunci când la ordinul lui Ivan cel Groaznic a fost deschisă prima „cârciumă a ţarului”. Este adevărat că la început tăria vodcii a fost doar de 14 grade.

De asemenea, rețineți că până în secolul XIX vodca și alte băuturi spirtoase în Rusia erau disponibile doar în casele de băut, poreclite în popor cârciume. Datorită acestui fapt, se îmbăta doar o parte a populației, deoarece consumul alcoolului a fost autorizat numai în taverne. Astfel, în acei ani nu poate fi nici vorbă că beţia a fost un obicei al poporului rus.

Acest obicei a început să fie impus cu înverșunare de către ţarul Petru I, care a fost un mare amator de alcool (printre altele, obiceiul a fost preluat de către ţar în Europa cultă) , iar mai târziu, Ecaterina cea Mare a declarat răspicat fără ocolişuri că "este mai uşor să conduci Rusia beată".

În plus, impunerea pe o scară largă a cârciumilor a fost realizată în interesul completării trezoreriei ţarului. La urma urmei fiecare proprietar al cârciumii a fost supus impozitelor.

Chiar și în acele timpuri cele mai strălucite minți din Rusia au fost conştiente de faptul la ce ar putea duce o astfel de politică și au început să bată alarma. Peste tot răsunau apeluri în adresa guvernului în vederea stopării beţiei poporului. Biserica Ortodoxă a excomunicat beţivii de la împărtăşanie. Peste tot au fost create societăți voluntare de abstinenţă la băuturi alcoolice. Apogeul acestei reacții a fost revolta antialcoolică în anii 1858-1859 (!) care a avut loc în 32 de provincii din Rusia. Poporul însuşi (se presupune că inițial băutor) a cerut guvernului să închidă cârciumile.

Toate aceste eforturi s-au cununat cu anumite restricții în politica de promovare a ebrietăţii de către țarul Alexandru III, dar apoi curba de consum a alcoolului, a început să crească din nou, iar în 1914 a ajuns la 4,7 litri de alcool pe cap de locuitor (comparaţi cu 14 litri față de nivelul actual) . Rețineți că nivelul consumului de alcool în Europa și America în acele zile era de două ori mai mare decât în Rusia.
Pentru a obține o imagine mai clară vă propunem următoarele fapte : În așa - numita Rusia "beţivă" cu doar 100 de ani în urmă, 95 % din copii sub 18 ani, 90% dintre femei și 43 % dintre bărbați au fost abstinenţi absoluţi ( în general, niciodată în viața lor nu au gustat alcool)! Doar cu unul dintre aceste fapte putem bate în cuie pe stâlpul infamiei pe cei care răspândesc mitul despre predispoziţia genetică a slavilor la alcool .

Odată cu izbucnirea primului război mondial, în Rusia a fost adoptată legea anti-alcool care a fost în vigoare până în 1925. Dar după acest an de asemenea nu s-a observat nici un consum excesiv de alcool. În 1932 ruşii abia au ajuns la 1 litru pe an pe cap de locuitor, în 1950 această cifră a crescut la 1,85 litri. Deci, sub conducerea lui Stalin, poporul rus a dus un stil de viaţă destul de „treaz” .

În următorii ani, nivelul consumului de alcool în Rusia a început să crească încet, dar sigur. Dar chiar și așa, Uniunea Sovietică a fost unul dintre cele mai abstinente state din lume. În acei ani cetăţeanul sovietic a consumat de 3 ori mai puțin alcool pur decât un englez, de 7 ori mai puțin decât un american și de 10 ori mai puțin decât un francez. Cu toate acestea, nimeni nu a auzit vreodată despre predispunerea genetică la alcoolism al francezilor sau americanilor. Iar despre bețivanii ruși se ştie în întreaga lume.

Deci, de unde a apărut acest mit despre poporul rus ca o națiune beţivă?

Totul este foarte simplu. Acesta a fost inventat de cei care beneficiază în urma consumului cât mai mare de alcool, și anume jucătorii importanţi de pe piața de alcool. Ei au băgat acest mit în conștiința poporului cu ajutorul diferitelor publicităţi.

De asemenea, inamicii ancestrali ai poporului rus consideră alcoolizarea Rusiei ca unul dintre tipurile de arme îndreptate împotriva acestei ţări.

Această armă a fost folosită în mod activ împotriva poporului rus de la începutul anilor 90. Porțile s-au deschis şi în țară s-au scurs fluxuri de băuturi străine. Au reuşit să facă ceva şi căpetenii mafiei ruse care au inundat piața cu băuturi ieftine falsificate. Cel mai rău lucru este că la acest proces s-a alăturat în mod activ şi Biserica Ortodoxă (!) care dispune de dreptul de import neimpozitat al alcoolului şi foloseşte în mod activ acest drept.

Iată cum s-a atins recordul de 14 litri (conform datelor neoficiale, mai mult de 21 litri) pe cap de locuitor și unul dintre primele locuri din lume.

Astfel, mitul despre ebrietatea rusă veșnică este o minciună. Perioada ebrietăţii coincide cu vârsta democrației și liberalismului din Rusia. Concluziile se sugerează de la sine.