Moldova de la munte pînă la mare

Moldova de la munte pînă la mare

Aşezarea Statului Moldovenesc, extinderea lui spre sud şi răsărit, statornicirea structurii teritoriale şi a orînduirii administrative, funcţionarea cancelariei în mare parte rămîn acoperite de pătura groasă a vremii.

Din această cauză istoricii expun diferite păreri. De pildă, Gr. Ureche în veacul al XVII-lea scrie că pe vremea lui Bogdan I Moldova se întindea pînă la Dunăre. C. C. Giurescu presupune că hotarul de apus al Moldovei era pe laturile răsăritene ale Carpaţilor de la izvoarele Ceremuşului pînă la trecătoarea Oituz; la răsărit marginea Moldovei ar fi fost pe Siret. Este limpede că pe timpul domniei lui Bogdan I moldovenii sălăşluiau într-un spaţiu restrîns. Este neîndoielnic că de la întemeietorul Moldovei, Bogdan I, începe prima dinastie a domnitorilor moldoveni.

Urmaşii lui Bogdan la scaunul Moldovei, întîi de toate Laţcu, Petru I Muşat, Roman I, Ştefan I, au întregit ceea ce începuse Bogdan I. În domnia lui Roman I Mușat (1392-1394), judecînd după hrisoavele acestui domnitor, se statornicesc hotarele Moldovei istorice. Preluînd o ţară stabilă, cu rînduieli şi structuri statornicite, cu dregători pricepuţi, „împrejmuită de către Dumnezeu pe trei laturi cu ape de hotar, iar pe a patra latură cu un şir de munţi îmbrăcaţi în armura veşnic verde a codrilor de nepătruns”, Roman I avea toate motivele să se intituleze „Marele singur stăpînitor din mila lui Dumnezeu domn, Roman voievod, stăpînind Ţara Moldovei de la munte pînă la mare”.

Roman I a moştenit o ţară integră, aşezată, prosperă, în ascensiune. A rămas în istorie datorită titulaturii sale, citată, se pare, în mod obligatoriu: „singur stăpînitor de la munte pînă la mare” – extinderea teritoriului moldovenesc fiind, de fapt, opera lui Petru I Muşat.