Nouă cauze ale sărăciei (Partea II)

Al treilea motiv: statul a creat un sistem de învăţământ bazat pe superstiţii şi prosperarea religiei Vaudou. Mai puţin de 2 la sută din populaţie, rămân şcoala după clasa a cincea: este introdus un examen obligatoriu de certificare (desigur, în limba franceză), de care copiii din zonele rurale au o frică alarmistă şi aproape niciodată nu-l susţin.

Profesorii înşişi sunt catastrofal analfabeţi, manualele sunt mai prejos de orice critică şi sunt produse ale "creativităţii" elitei haitiene, care vizează la dobitocirea populaţiei tinere. Elita îşi face studiile în străinătate, în special în SUA, folosind pentru aceasta cea mai mare parte de granturi externe. Şcolile supraaglomerate, disciplina bâtei, situaţia isterică, obişnuiesc copiii de la o vârstă fragedă cu o supunere necondiţionată faţă de autorităţi.

A patra problemă - o eroziune teribilă a solului fertil, declinul nivelului de producţie şi al calităţii mărfurilor. Situaţia s-a înrăutăţit în ultimii 50 de ani, în ciuda subvenţiilor masive internaţionale. Care este cauza?

A cincea problemă. Haiti nu are resurse de hidrocarburi, pentru a prepara alimente şi a fabrica energie, pentru industrie sunt tăiaţi copacii. Pământul este supra-exploatat, nu se folosesc metodele de agrochimie modernă. Economia este orientată spre exportul produselor agricole, monocultura de bază este trestia de zahăr şi aduce venituri proprietarilor de plantaţii mari, adică, elitei care plăteşte ţăranilor 1 $ pe zi. În schimbul vânzărilor sunt importate alimente într-o cantitate insuficientă şi la preţuri inaccesibile, care includ, de asemenea, cheltuielile inutile pentru conservare si transportare.

A şasea problemă de sărăcie în Haiti: ţara nu are nici-o infrastructură de bază. Chiar şi în capitală, drumurile sunt inadecvate, iar în zonele rurale e de netrecut. Apa este disponibilă numai pentru cei mai bogaţi, ca urmare din numărul total al maladiilor, 80 la sută este dizenteria. Canalizarea funcţionează numai în Port-au-Prince şi doar în cartierele centrale. Este ca norma, utilizarea toaletelor în aer liber şi pentru bărbaţi , urinarea în stradă. Electricitatea este disponibilă pentru 2-3 la sută din populaţie.

Guvernul susţine că ţara este prea săracă pentru a rezolva singur aceste probleme şi fură activ subvenţiile alocate pentru dezvoltarea infrastructurii.

Pilonii de electricitate în Haiti sunt cei mai scumpi din lume, în Republica Dominicană vecină, aceştia sunt de o sută de ori mai ieftini.

Problema a şaptea - migraţia şomerilor. Din cauza degradării sectorul agricol, ţăranii pleacă în capitală în căutarea locurilor de muncă sau a veniturilor ilegale. Instabilitatea politică exacerbează problema, deoarece investiţiile în Haiti sunt foarte scumpe: nu se ştie niciodată când va veni noul guvern, ce impozite şi reguli de business va inventa.

Problema a opta – concurenţa internaţională nemiloasă. Economia demult a devenit mondială şi concurenţa nu creşte. Ştim cu toţii despre severitatea concurenţei între primele douăzeci de state, despre modul în care SUA încearcă să submineze economia UE, cum China şi Japonia îşi croiesc lent drumul lor spre partea de sus a piramidei în lume din contul aceleiaşi SUA. Haiti şi alte ţări subdezvoltate nu au nici- o şansă de a merge mai departe. Ţara care nu a fost inclusă în lista de top-50, este sortită doar să se uite în depărtarea trenului de economie mondială plecat. Haiti rămâne în urmă, astfel că în curând ţara nu va avea nici- o şansă de a înlocui existenţa mizerabilă pe cea săracă.

Motivul nouă - viziunea haitiană de ei înşişi. Autorul articolului a vorbit mult cu haitienii şi a concluzionat că marea majoritate din ei suferă de o deficienţă proprie. Ei ştiu că sunt săraci într-o lume dominată de ţările bogate. Când ei se întâlnesc cu alţi oameni, ei nu au nimic de spus, deoarece sunt analfabeţi şi nu au nici- o avere intelectuală. Ei vorbesc limba creolă, iar elita spune că aceasta nu este o limbă adevărată. Ei suferă de propria lor neputinţă, iar elita le spune că s-au născut aşa şi aşa vor rămâne. O astfel de viziune face haitienii defectuoşi, forţând toată lumea să se urască, precum şi cei care încearcă să explice sau povesti ceva. Victima acestui cerc vicios sunt haitienii şi ei, pe rând se acuză pe ei înşişi, pe americani, francezi, petrecându-şi zilele în răutate şi negare,în loc de a-şi sufleca mâinile şi a se pune la treabă.

Nota autorului. Am scris acest eseu cu 13 ani în urmă. De atunci, multe s-au schimbat pe suprafaţă, preşedinţii s-au schimbat dar, 99 la sută din cele descrise mai-sus sunt adevărate. Haiti parcă s-a blocat într-o anomalie de timp. Uneori mi se pare că degradarea societăţii a ajuns la un asemenea grad, în care "reparaţia" acesteia nu este posibilă. Dar eu ,continui să lucrez pentru Haiti în cadrul unui proiect umanitar.