Nutriţie adecvată (Partea I)

/ Vizionări: 6908

Nutriţie adecvată (Partea I) 

 

Nutriţie adecvată (Partea II)
Nutriţie adecvată (Partea II)

În 1958 academicianul Ugolev, a descoperit o digestie de membrană, anterior necunoscută - un mecanism universal pentru divizarea substanţelor alimentare în elemente potrivite pentru absorbţie. După lucrările lui Pavlov (Premiul Nobel 1904) şi Mecinikov (Premiul Nobel 1908), descoperirea lui A.M.Ugolev, se considera cea mai mare contribuţie în studiul problemelor digestive. Alexandru Mihail Ugolev, a dezvoltat teoria nutriţiei adecvate, precum şi a studiat fundamental fiziologia digestiei, care datorită d-lui s-a transformat intr-o nouă ştiinţă - gastroenterologia. Bazîndu-se pe caracteristicile fiziologice ale sistemului digestiv al corpului uman, A.M. Ugolev a constatat că omul nu face parte nici din erbivore şi nici din carnivore: hrana lui specifică sunt diferite fructe: fructe de pădure, fructe, legume, seminţe, rădăcini, ierburi, nuci şi cereale.

 

Teoria de nutriţie adecvată a fost un pas nou în alimentaţie, completînd în mod semnificativ teoria clasică de nutriţie "echilibrată", ţinînd seama de caracteristicile ecologice şi evolutive de funcţionare ale sistemului digestiv. Conform acestui concept, grăsimile, proteinele, hidraţii de carbon şi cantitatea totală de calorii nu sunt principalii indicatori ai valorii lor. Adevărata valoare a alimentelor este capacitatea de auto-digestie (autoliza) în stomacul uman şi totodată, capacitatea de a fi hrana pentru microorganisme, care populează intestinele şi furnizează organismului nostru substanţele nutritive necesare. Esenţa autolizei descoperite de academicianul Ugolev, constă în faptul că procesul de digestie la 50% este determinat de enzimele conţinute în produs. Sucul gastric doar "include" mecanismul de auto-digestie al alimentelor. Savantul a comparat digestia cu diferite ţesuturi care şi-au păstrat proprietăţile naturale sau au fost supuse tratamentului termic. În primul caz, ţesuturile s-au descompus în întregime, în al doilea caz, structurile lor s-au păstrat doar parţial, ceea ce a făcut dificilă asimilarea produselor alimentare şi a creat condiţii pentru zgurificarea organismului. În plus, principiul de "alimentaţie crudă" a fost la fel de valabil cît pentru omul, atît şi pentru sistemul digestiv al animalelor de pradă: cînd în sucul gastric al prădătorilor au fost plasate broaşte crude şi fierte, cea crudă se dizolva complet, iar cea fiartă doar se deformează puţin la suprafaţă, deoarece enzimele necesare pentru autoliza ei, erau moarte.

Sustenabilitatea gastronomiei, sub semnul intrebarii
Sustenabilitatea gastronomiei, sub semnul intrebarii

Nu numai enzimele din sucul gastric, dar de asemenea, întreaga microfloră intestinală este strict destinată pentru asimilarea unui anumit tip de mîncare şi este inacceptabil să minimizăm importanţa microflorei. Aici sunt doar cîteva din funcţiile sale: stimularea sistemului imunitar, suprimarea bacteriilor străine; îmbunătăţirea absorbţiei fierului, calciului şi vitaminei D; îmbunătăţirea peristaltismului intestinal şi sinteza vitaminelor, inclusiv vitamina B12; activarea glandei tiroide, asigurarea organismului la 100% cu biotina, tiamina şi acid folic. O microfloră sănătoasă metabolizează azotul direct din aer şi datorită acestui fapt sintetizează întregul spectru de aminoacizi esenţiali şi o varietate de proteine. În plus, ea promovează formarea celulelor albe în sînge şi regenerarea sporită a celulelor mucoasei intestinale; sintetizează sau transformă colesterolul în componentele următoare: stercobilin, koprosterin, acid dezoxicholic şi lithocholic, în funcţie de necesitatea organismului; creşte absorbţia apei în intestin.

Toate acestea ne sugerează că ar trebui să acordăm o mai mare atenţie necesităţii microflorei. Greutatea ei constituie 2,5 - 3 kg. Academicianul Ugolev, a propus să considerăm microflora un organ uman separat, a subliniat că produsele alimentare ar trebui să corespundă pe deplin necesităţii microflorei intestinale. Deci, ce este hrana pentru microflora umană?

Alimentele esenţiale pentru microflora noastră sunt fibrele vegetale crude. Aparent, acesta este motivul sănătăţii perfecte şi a stării bune la foodişti: hrana lor conţine cantitatea maximă de fibre în comparaţie cu alte produse. Cei care trec la produsele alimentare, care nu sunt supuse unui tratament termic la temperaturi înalte, dorm mai puţin cîte o oră-două, iar ziua nu le este somn. La ei creşte capacitatea de muncă, se ridică dispoziţia şi apare un entuziasm stabil. În Evanghelie, se menţionează că vindecînd oamenii, Iisus le-a încurajat să mănînce în continuare numai alimente care nu s-au atins de foc şi chiar le-a învăţat să coacă pîine pe pietrele fierbinţi de la soarele de amiază. Ayurveda, nu recomanda consumul alimentelor crude în sezonul rece, dar pentru a menţine intestinele intr-o stare sănătoasă, dieta umană, ar trebui la cel puţin 50% să se compună din fibre crude: fructe si legume proaspete, nuci, ierburi, plante rădăcinoase .

Nutriţie adecvată (Partea III)
Nutriţie adecvată (Partea III)

Doctor în medicină, Fadeenko G.D, profesor ai Institutului de Terapie la AS din Ucraina a scris: "simbioza macro- şi micro-organismelor depinde de faptul dacă proprietarul, are grijă de microflora intestinală, asigurînd organismul cu substanţe nutritive necesare, iar microflora oferă metaboliţii necesari şi protejează de introducerea microbilor patogeni. Nu administraţi medicamente antibiotice! Nu are nici- un sens. Trebuie doar să eliminaţi cauza răspîndirii agenţilor patogeni. Să aveţi grijă de microfloră: să-i oferiţi fibre crude. Atunci microflora, la rîndul ei, ne va proteja de agenţii patogeni şi ne va da toate vitaminele şi aminoacizii esenţiali, în cantitatea necesară.

Deoarece sucul gastric uman conţine de zece ori mai puţini acizi, decît la animalele carnivore, carnea este digerată în stomacul nostru timp de 8 ore; bolnavii au nevoie de mai mult timp. Legumele sunt digerate timp de patru ore, iar fructele - două ore. Într-o stare de aciditate puternică, astfel de carbohidraţi, cum ar fi pîinea şi cartofii sunt digeraţi într-o oră. La consumul cărnii împreună cu alte alimente, organismul este ajustat pentru cel mai complex program şi alocă sucul gastric de aciditate maximă pentru a digera carnea, în detrimentul altor programe, mai simple. Cartofii şi pîinea, consumate împreună cu carnea sunt digerate într-o oră, iar în stomac se începe procesul de fermentaţie şi de formare a gazelor. În duoden, împreună cu pîinea fermentată şi carnea nedegerată, nimereşte sucul gastric de acid, neutralizînd echilibrul uşor alcalin, provocînd arsuri şi distrugînd microflora intestinală. Şi dacă un astfel de proces de încălcare gravă a regulilor de bază de igienă alimentară se menţine periodic sau continuu, disfuncţiile valvelor şi a conductelor din intestin devin cronice, perturbînd activitatea organelor de secreţie internă. Drept rezultat al acestei activităţi ineficiente a tractului gastro-intestinal este putrezirea produselor şi descompunerea organismului din interior, cu eliberarea unui miros neplăcut al corpului. Este cunoscut faptul că la celebra Cleopatra, care nu a mîncat nici măcar peşte, pielea răspîndea o mireasmă de trandafir, iar gura ei, avea un miros de prospeţime.

 

 

Sursa: usanin.com