O călătorie pe rîul Ciuhur

/ Vizionări: 4482

река Чухур

 

Călătoriile noastre de-a lungul rîurilor din Moldova continuă, iar de această dată am decis să dedicăm încă o publicaţie unui rîu din nordul ţării ‒ Ciuhur. Ceva mai devreme am scris despre acest rîu în publicația „De-a lungul r. Ciuhur printre toltrele de la Rîşcani, de la s. Druţa pînă la s. Duruitoarea Nouă", povestindu-vă doar despre o mică porţiune a acestuia din apropierea gurii lui de vărsare, care se află printre crestele de toltre pitorești de pe teritoriul raionului Rîșcani.

Rîul Ciuhur merită însă cu siguranță o descriere cît mai completă și detaliată. Printre rîurile din nordul Republicii Moldova, rîul ocupă un loc special, iar acest lucru a fost subliniat nu o dată, ci de mai multe ori în lucrările naturaliștilor care au explorat obiectivele turistice ale acestei zone natural-geografice. Ciuhurul, împreună cu rîurile Camenca, Draghiște şi Racovăţ sînt afluenții de stînga cei mai mari ai rîului Prut care curg printre toltrele din preajma Prutului. Anume aceste trei rîuri formează majoritatea monumentelor naturale din nord-vestul Republicii Moldova, contribuind la constituirea landşaftului. Şi asta chiar dacă nici unul dintre aceste rîuri nu atinge în lungime nici 100 km. Albia rîului Ciuhur are lungimea de 90 km.

Din aceste considerente, am decis sa mergem de-a lungul Ciuhurului de la izvor pînă la vărsare. Din capul locului trebuie să recunoaștem că această călătorie a fost una dintre cele mai remarcabile și memorabile dintre toate celelalte călătorii de-a lungul rîurilor mari și mici din Moldova.

Spre deosebire de Draghiște şi Racovăţ care izvorăsc din zona de frontieră a Moldovei cu Ucraina, rîul Ciuhur curge în întregime pe teritoriul Republicii Moldova, izvorînd din satul Ocniţa, raionul Ocniţa de pe o cîmpie mlăștinoasă. Chiar la începutul rîului e făcută o mică iezătură. Malul stîng al acestui lac mic este împădurit, iar cel drept este fragmentat de o mulţime de rîpi, care se află exact în mijlocul solurilor de cernoziom. Configuraţia geografică generală a acestor locuri e de cîmpie deluroasă. La marginea satului, sus de rîu, a fost construit primul pod. Mai departe, rîul trece prin satul Dîngeni, Ocnița, unde, de asemenea, este un baraj.

Lîngă satul în Mihălăşeni în Ciuhur se varsă un afluent mic, care formează o vale frumoasă. Chiar în satul situat pe malurile Ciuhurului se află un lac de acumulare nu foarte mare, care la momentul călătoriei noastre (septembrie 2013), era deversat pentru curățare.

De la satul Mihălăşeni pînă la Grinăuţi-Raia formează o vale foarte frumoasă și mare, curgînd, la fel, prin cîmpia cu iarbă deasă şi mănoasă. Este foarte frumos rîul printre pajiștile inundabile din apropierea satului Bîrlădeni. Malurile rîului sînt acoperite cu stuf și sălcii. Întreaga atmosferă care domnește aici ne inspiră pace și seninătate. Anume în acest loc am şi făcut primul nostru popas scurt. Dar mult mai pitoresc este Ciuhurul lîngă satul Paladia, de asemenea, din raionul Ocnița. Aici peste rîu sînt cîteva poduri pietonale din lemn. Rîul este năpădit de papură și zăvoaie de sălcii, aici cresc o mulțime de flori caracteristice zonelor riverane și mlăștinoase.

Următorul sat prin care curge Ciuhurul e Ruseni, care se află deja pe teritoriul raionului Edineț. Aici rîul, de asemenea, își menţine caracterul de rîu de cîmpie și este foarte pitoresc. Între satele Ruseni și Goleni am dat de încă un lac de acumulare nu foarte mare. Tot aici, peste rîu a fost construit un pod mare din beton cu o autostradă care trece pe el. După ce am trecut de satul Parcova, unde rîul are numeroase meandre şi străbate pajiștile inundabile, Ciuhurul intră în orașul Cupcini. În oraş sînt construite mai multe poduri peste rîu, iar cursul rîului aici este cu meandre, dar liniștit, albia lărgindu-se considerabil, ajungînd în unele locuri pînă la 6-7 metri. La ieșirea din Cupcini, Ciuhurul formează cel mai mare lac de acumulare.

După Cupcini ne-am despărțit pentru un timp de rîu, pentru că nu am reușit să găsim un drum carosabil de-a lungul acestuia și ne-am văzut nevoiţi să ocolim.

Astfel, am ajuns la Şofrîncani un sat mare şi frumos. Acest sat este format din două părți: una moldovenească, iar cealaltă ucraineană, graniţă strictă între ele nu e. Acest sat este foarte pitoresc, fiind situat pe rîu care formează aici două lacuri de acumulare, folosite pentru piscicultură. La început am crezut că e rîul Ciuhur, dar aruncînd o privire spre hartă, am înţeles că am greşit. S-a dovedit a fi, de fapt, Ciuhureţ (Ciuhurel), cel mai mare afluent al Ciuhurului. Dar această eroare nu ne-a întristat deloc, ba chiar sorbind din apa foarte gustoasă a unui izvor de pe malul Ciuhureţului, ne-am consolat totalmente. Apoi, ne-am continuat drumul pentru o nouă întîlnire cu rîul Ciuhur.

Pe malul rîului Ciuhur am ieşit din nou în satul Stolniceni, raionul Edineţ. Este un sat ucrainean destul de mare (1500 de locuitori), cunoscut prin faptul că aici se află unicul parc de spital din țară, acum abandonat, despre care v-am vorbit deja. Ciuhurul traversează întreg satul, împărțindu-l în două jumătăți și formează aici o vale largă printre pajiștile inundabile. În această localitate peste rîul Ciuhur au fost construite mai multe poduri. La Stolniceni rîul se ramifică în două braţe, dar deja peste cîteva sute de metri acestea se unesc iar într-o singură albie. La Stolniceni începe deja să se schimbe relieful: dealurile de-a lungul rîului devin tot mai înalte, valea rîului se îngustează treptat. După ce am ieşit din Stolniceni, am mers printre cîmpuri, pe creasta unuia dintre dealuri înspre satul Pociumbăuţi. Astfel, am intrat pe teritoriul raionului Rîșcani, în zona toltrelor din preajma Prutului, printre care va curge Ciuhurul pînă la vărsare.

De pe drumul din vîrful dealului ni s-a deschis o vedere impresionantă a văii rîului Ciuhur care are aici o mulţime de meandre, schimbîndu-şi direcția. Rîul curge printre culmile nu foarte înalte ale şirurilor de toltre. Dar, apropiindu-ne de satul Pociumbăuţi, am ajuns pe povîrnişul drept al unui defileu adînc și lat (îl veţi putea vedea pe pozele noastre). Ne-am propus să dedicăm o publicație separată acestui monument al naturii. Din vîrful pantei defileului se deschide o vedere deosebit de pitorească spre valea rîului, care traversează satul. Locurile de aici sînt pur și simplu uimitoare și trebuie să vă mărturisim sincer că nu ne-am așteptat să întîlnim în calea noastră asemenea peisaje spectaculoase.

Apoi, după ce am traversat întreg satul, am ieşit la marginea altui sat, care aproape că se contopeşte cu satul anterior ‒ Pociumbeni. Iar aici privirile noastre au fost copleşite de deschiderea unor peisaje cu adevărat maiestuoase. De-a lungul malului stîng al rîului Ciuhur se întinde un lanţ de toltre gigantice, pe care nu le poţi cuprinde nici măcar cu privirea. După ce am trecut peste podul de pe rîu, am intrat într-un sat nu foarte mare ‒ Druţa, din același raion Rîșcani. Iar pentru că am scris deja despre atracțiile turistice ale localităţilor, situate de-a lungul văii Ciuhur, am decis să trecem la următorul punct al călătoriei noastre ‒ satul Horodişte. Aici, sus de Ciuhur se întind, de asemenea, şiruri de toltre impresionante cu vestita Colină și celebra peşteră din ea. Două poduri peste rîu se află aici: unul vechi și altul nou. Trebuie să vă spunem că zona aceasta este extraordinar de frumoasă și am părăsit-o cu mare părere de rău, îndreptîndu-ne spre destinația finală a călătoriei noastre ‒ satul Văratic.

Dar, neajungînd pînă la Văratic, am cotit pe un drum de ţară, printre cîmpuri, pentru a ieşi la malul rîului, în acel loc al lui, unde acesta se varsă domol în braţul lacului de acumulare Costeşti. Aici, rîul este deja alimentat de apele Prutului, lărgindu-se semnificativ, iar lățimea lui este mai mare de 10 m, în perioada revărsărilor însă se face şi mai mare.

Astfel, ne-am pomenit chiar la începutul braţului lacului de acumulare. Acesta este aici sinuos, ocolind crestele lanţurilor nu prea înalte de toltre, care se află de-a lungul malului stîng. Călătoria noastră a avut loc în septembrie 2013, în perioada toamnei secetoase de atunci, de aceea nivelul apei în rîu și lacul de acumulare nu era prea mare, iar malul mlăștinos s-a extins pe cîteva zeci de metri.

Ne-am încheiat călătoria de-a lungul Ciuhurului pe podul mare peste rîul din apropierea satului Văratic. Ziua era pe sfîrşite, însera, iar noi copleşiţi totalmente de impresii, obosiţi, dar oricum am pornit spre casă cu o mare părere de rău, văzîndu-ne nevoiţi să plecăm din locurile, devenite atît de dragi sufletelor noastre.

Cea mai mare parte a fotografiilor a fost făcută în septembrie 2013, dar am inclus, de asemenea, cîteva fotografii din excursiile noastre anterioare. Sperăm că privind albumul nostru foto vă veţi pătrunde şi dvs. de frumusețea acestor locuri și poate chiar veţi pleca dvs. înşivă în călătorie. Aşa că vă dorim drum bun și să faceţi neapărat propriile descoperiri. Sperăm să ne reîntîlnim curînd pe meleagurile pitoreşti ale Moldovei.

река Чухур

река Чухур

река Чухур

река Чухур

река Чухур

река Чухур

река Чухур

река Чухур

река Чухур

река Чухур

река Чухур

 

Sursa