O plimbare prin pădurile virgine ale României, care deține 65% din pădurile neatinse de om din Europa (+Foto)
România deține 65% din pădurile virgine rămase pe continent, protejarea lor fiind în continuare o provocare pentru organziațiile de mediu. Două dintre ele – din Maramureș, respectiv Făgăraș – sunt nominalizate pentru includerea în patrimoniul mondial UNESCO, în urma unui protocol încheiat între WWF România și autorități de mediu din România.
În total, România are cinci păduri nominalizate pentru patrimoniul UNESCO. Desemnarea le-ar asigura o protecție necesară biodiversității pe care o găzduiesc. Pădurile virgine sunt ultimele zone în care natura supravieţuieste în forma sa pură, fără niciun fel de intervenţie umană. Aceste păduri sunt ecosisteme stabile, în care trăiesc până la 13.000 de specii. Doru Oprișan este fotograful care a urmărit, prin obiectivul aparatului, eforturile de salvare a pădurilor și ne „povestește” în imagini de ce e important să susținem salvarea naturii în forma sa pură.
Ce te-a făcut să te implici în cauza pădurilor virgine?
Sunt multe cauze de mediu cu care rezonez, nu doar cea a pădurilor virgine. Lucram de ceva vreme cu cei de la WWF România și în alte campanii, cum ar fi Earth Hour sau Water Tour, așa că subiectul pădurilor virgine a fost o continuare firească. Mai ales că mă simt mai bine la munte decât în orașe sau în Lunca Dunării. Urmăresc cu atenție știrile din zona eco și sunt onorat că prin colaborarea cu WWF pot să ajut în mod concret. În plus, peisajul natural a fost cel care m-a atras către fotografie și mi-a oferit o mulțime de priveliști minunate de-a lungul anilor, așa că mă bucur dacă pot da ceva înapoi prin asta.
Ce păduri virgine ai vizitat și cum au fost sesiunile foto?
Până acum vizitat păduri virgine din Maramureș și din Munții Făgăraș. În Maramureș am fost în cadrulproiectului „Granițe deschise pentru urșii din Carpații României și Ucrainei”, în care WWF a identificat coridoarele utilizate de urși pentru deplasarea între habitate, coridoare care au nevoie de protecție împotriva intervențiilor umane. Într-una din aceste zone era și pădurea de la Strâmbu Baiut, superbă prin sălbăticia ei. Poteci inexistente, sau știute doar de pădurari, copaci prăbușiți și reintegrați în circuitul natural prin abundența de viață creată de putrezirea lor, un haos minunat și funcțional.
Aceleași atuuri le are și pădurea de la Șinca Veche, din Munții Făgăraș. Este o pădure foarte frumoasă, diferită de cea din Maramureș. Aici se află și cel mai înalt brad din România, de 62,5 metri. De reținut că fiecare pădure are detalii caracteristice care o fac importantă pentru biodiversitate. Nu sunt păduri identice și nu putem renunța la o arie protejată pentru că mai avem una la două județe distanță.
Ce te-a impresionat pozitiv și negativ în aceste experiențe?
În primul rând, frumusețea pădurilor neatinse. Existența lor în sine, faptul că încă sunt locuri nealterate. Apoi m-a impresionat pasiunea și pregătirea impresionantă oamenilor care lucrează în proiectele legate de pădure, atât din partea ocoalelor silvice, cât și din partea WWF. Și m-a bucurat că am aflat de la ei că lucrurile se mișcă în sensul bun și nu e totul chiar așa negru cum se vede la televizor. Partea mai puțin bună e că oamenii din acest domeniu sunt în continuare supuși la tot felul de presiuni din diverse direcții. Cu toate astea, unii rămân credincioși naturii și împiedică dezastrele pe care lăcomia omului le-ar putea provoca.
Ce rol crezi că are fotografia în campanii sociale și de mediu?
Fotografia este importantă în crearea unei empatii, în stârnirea de emoții în rândul privitorilor. O fotografie reușită poate determina câțiva oameni în plus să citească o știre peste care poate ar fi sărit și, eventual, să se implice. Poate face virală o informație. De asemenea, e importantă în relatarea jurnalistică a unor situații, în prezentarea realității din locuri unde publicul larg nu ajunge. Oamenii din orașe au cam pierdut conexiunea cu natura și mulți nu mai știu cum funcționează lucrurile în natură sau care e situația din teren. Așa că e important că poveștile astea să fie spuse, pentru că deciziile consumatorului de la oraș afectează ecosisteme de care el nu are habar și de care nu e interesat, uitând că toate lucrurile sunt legate unele de altele.
Sursa: green-report.ro
93