Paraziţii: Mituri şi realitate

/ Vizionări: 21138

Paraziţii: mituri şi realitate

 

Paraziţii: mituri şi realitate Paraziţii sunt organisme multicelulare adaptate pentru a trăi şi a se reproduce în interiorul altor organisme. Prin urmare, putem presupune prezenţa paraziţilor în organism după anumite caracteristici specific: nivelul de practici igienice; lipsa unor componente alimentare, utilizate de către paraziţi pentru dezvoltarea şi reproducerea lor; excedent de toxine, create în urma activităţii biologice…

Cât de mulţi paraziţi exită în mediul înconjurător?

Potrivit statisticilor, în corpul uman, ne place asta sau nu, pot co-exista aproximativ 150 de specii de paraziţi. Statistica anilor 80 arată că, pe teritoriul Ucrainei sunt înregistrate aproape 30 de specii, însă circulaţia liberă, turismul iresponsabil, în mod semnificativ, extind diversitatea paraziţilor. Cu toate acestea, chiar şi 30 de tipuri de paraziţi sunt suficiente, având în vedere formele lor tranzitorii. De exemplu, în intestinul uman, trăieşte numai Ascaris uman, iar Ascaris porcin, cabalin, şi cel al altor animale nu se reţine şi se elimină prin mijloace naturale. Deşi, migrând prin corp şi dăunând în drum ficatul şi plămânii.

Paraziţii: mituri şi realitate Care sunt principalele modalităţi de introducere a paraziţilor în organism?

Fiecare parazit are metodele lui preferate de introducere în organism, dar acesta poate pătrunde doar prin intermediul organelor de barieră. Cu alimente şi băuturi prin tractul gastro-intestinal (GIT), cu o suprafaţă de 650-1300m; cu aerul inspirat prin intermediul sistemului respirator (cu particule de praf), a cărui suprafaţa constituie 100- 130m²; prin piele cu o zonă de 1,5-2m2; prin intermediul organelor sistemului urogenital; prin mucoasa ochilor. Unii paraziţi se transmit cu insecte hematofage. Alţii paraziţi pot pătrunde cu sânge în timpul sarcinii, cauzând infecţie intrauterină şi transportarea paraziţilor este deja în utero. Şi cauzează probleme de la naştere. Există o mulţime de căi şi mijloace de introducere a paraziţilor. Acestea le perfecţionează, deoarece singura modalitate de a se reproduce – infiltrarea în organismul stăpânului, care le va alimenta şi le va proteja împotriva agresorilor, inclusiv împotriva factorilor agresivi din mediul înconjurător.

 

Paraziţii: mituri şi realitate Cum să ne protejăm de paraziţii   

Unii paraziţi sunt ucişi în timpul îngheţării prelungite. Pentru a le combate avem nevoie de un frigider puternic şi ani de aşteptare. Alţi paraziţi sunt omorâţi la încălzire la 60 ° C, dar aproape toţi - atunci când aducem apa pînă la fierbere, şi încălzirea produsului la 100 ° C, şi toţi - prin fierbere timp de 30-40 minute. De aceea, un mod de a combate este tratamentul termic suficient al produselor. Statisticile arată, că nu toţi paraziţii, prinşi în organism, vor parazita acolo. După introducerea lor în organismul începe să lucreze imunitatea nespecifică. Unul dintre factorii de protecţie - asigurarea organismului cu vitamina A. În prezenţa hipovitaminozei A în organism se dezvoltă mai mult de 95% de paraziţi, la aprovizionarea normală cu vitamine - puţin peste 20%. Iar la îndeplinirea altor recomandări de igienă şi la invazie mică, transportarea paraziţilor poate şi să nu apară. Furnizarea vitaminei A este posibilă prin consumarea regulată a sucurilor proaspete din morcovi, sfeclă, dovleac.

Ce fel de produse sunt periculoase?

Paraziţii: mituri şi realitate Carnea şi peşte uşor prăjite, ciftea sau ficatul "cu sânge", ciorba de peşte preparată în cinci minute, scob, făcut din ouă nespălate, şi produse afumate, murate, legume şi fructe crude, verdeţuri. Lista este destul de mare, dar nu definitivă. În cazul în care la bucătărie nu sunt mese separate pentru pregătire, table şi cuţite pentru semi-produse (prelucrate termic sau nu), mese pentru produse finite, salate crude, pâine, etc. - probabilitatea de circulaţie a paraziţilor între acestea şi de introducere în organism cu orice produs creşte semnificativ. Băuturile la fel sunt oportune pentru a infecta consumatorul. La utilizarea lor ar trebui să fim siguri că în ciclul de producţie este exclusă intervenţia posibilă umană.

 

 

Sursa