Particulă „NU”: nu face, nu pune mîna, nu alegra!
Maturii, deseori le dau ordine copiilor: nu te duce la bucătărie, nu atinge vaza, nu lua foarfeca etc., fără a explica de ce nu se poate și cel mai important, CUM SE POATE. Copiii deseori încalcă interdicțiile, părinții se supără, îi ceartă, interzis din nou și totul se repetă.
Un banc ilustrează perfect această situație. Un vizitator a mîncat într-o cafenea, iar deoarece pe masă nu erau șervețele, el se gîndea cu ce să-și șteargă gura. În acel moment, el a văzut inscripția „Vă rugăm să nu vă ștergeți gura cu perdelele”. „E o idee!”, a spus bucuros clientul.
În continuare voi relata o istorie din experiența mea. Cînd aveam aproape 4 ani, bunica mi-a dat voie să mă joc la balcon. „Joacăt-te numai să nu bagi capul între bare”, a spus bunica. Primul lucru pe care l-am făcut, cînd bunica a ieșit a fost să bag capul între bare. Nu țin minte cum m-au eliberat, dar țin minte că am stat acolo foarte mult. Și mai țin minte că pînă a-mi spune bunica acele cuvinte, eu nu aveam de gînd să bag capul între barele de la balcon. Însă bunica mi-a dat o idee. Și eu am valorificat-o imediat.
„Nu” e un cuvînt perfid. El are tendința de a sări din conștiința noastră. Astfel, în loc de „nu bate, nu împinge” rămîne îndemnul „Bate, împinge”, iar în loc de „Nu atinge, nu lua” – „Atinge, ia”.
Să încercăm să renunțăm la „NE” Atunci trebuie să reformulăm interdicțiile noastre
În loc de „Nu te băga în foc” putem spune „Fii atent, e fierbinte”. În loc de „Nu pune mîna pe foarfecă” – „Foarfeca e ascuțită, te poți răni, te va durea”. „Nu țipa” – „Eu te aud”. „Nu te bate” – „De l-ai lovit pe băiat? Îl doare”.
„Cea mai constructivă cale e să avertizați copiii despre pericol, fără a le interzice ceva”, scria Fransoiza Dalto. Renunțînd la particula „Nu”, noi nu le interzicem copiilor, dar le spunem despre consecințele acțiunilor lor, în avertizăm despre pericol.
Un alt motiv pentru care trebuie să renunțăm la „Nu”. Utilizarea particulei „nu” înseamnă interdicție. Însă această interdicție nu arată ce, cum și cînd trebuie să facem. Pentru unul matur cuvintele „Nu te băga în băltoacă” sunt evidente și înseamnă concomitent „Ocolește băltoaca”.
Dar ce înseamnă aceste cuvinte pentru un copil? Din păcate, nu același lucru. Copilul înțelege că nu poate călcat în apă. El simte că i se interzice ceva și dorește să încalce această interdicție. Însă el nu înțelege ce trebuie să facă concret, de aceea, deseori, copilul pur și simplu se oprește în fața băltoacei.
Sau, de exemplu: „Nu scuipa sîmburii de cireșe pe masă” înseamnă că nu se poate să scuipi sîmburii pe masă. Doat atît. Însă dacă noi spunem: „Scuipă sîmburii în acastă farfurie”, îi oferim copilului informația cum trebuie să procedeze cu sîmburii. Adică, îi formăm forme adecvate de comportament, îi ajutăm să se adapteze la noile condiții ale mediului înconjurător.
Sursa: econet.ru
92