Plecarea la Cernobîl, la reactorul distrus, pentru a vedea cum a renăscut natura în doar 30 de ani

Este incredibil, dar după mai bine de 30 de ani de la cel mai periculos accident pentru omenire de la Centrala Atomoelectrică de la Cernobîl, mai bine-zis, Zona excluziunii (pe o rază de 20 km) din jurul acesteia a devenit o destinație turistică foarte ciudată, aflîndu-se în chiar centrul Europei.

În diferite țări ale lumii nu sînt puţini aventurierii, care doresc să viziteze teritoriul Centralei Atomoelectrice închise, în ciuda riscurilor pentru sănătate. Căci, oprirea la Cernobîl a acelora care sînt deosebit de curioși nu poate deveni nimic altceva, decît "Podul morții". Știind acest lucru, oamenii încă mai merg acolo, pentru a descoperi pentru sine totalitatea urmărilor unui accident nuclear.

Pe data de 26 aprilie 1986, locul unde a avut loc catastrofa, care a luat viețile a mii de oameni și a contaminat o parte semnificativă a Ucrainei și a Belarusului şi care a făcut acest teritoriu inacceptabil pentru locuit, devine un obiect anomal, în comparație cu alte teritorii, unde omul "gospodăreşte cu succes". Viața sălbatică din Zona excluziunii de la Cernobîl, în condițiile absenței aproape totale a omului, își recapătă bogăția și diversitatea, pierdute odată. Suprafaţa zonei în cauză, relativ, nu e foarte mare, dar aceasta a devenit casă pentru haitele de lupi, pentru urși, pentru rîși, cerbi, mistreți și cai sălbatici, care sînt foarte mulţi pe aici. Se pare că majoritatea animalelor nu s-au născut la Cernobîl, acestea au migrat aici din teritorii aflate în apropiere, locuite de oameni. Animalele au plecat într-acolo, unde nu sînt vînate. Dar memoria acestor reprezentanți ai faunei este vie și încă plină de frică faţă de om. Animalele sălbatice nu reprezintă, practic, niciun pericol pentru oameni. Fiţi siguri că lor le este frică mai mult de oameni decît dvs. de ele. Ele nu se vor apropia, dar urletul îndepărtat al haitei de lupi și vuietul iritat al elanilor sălbatici vă vor însoți pe parcursul drumului dvs.

În această zonă unică, natura domină şi stăpîneşte. Și radiația, bineînțeles. De remarcat faptul că efectele expunerii la radiație nu au fost studiate pînă la capăt. Și, deși formal, la Cernobîl nivelul de radiaţie nu e mai mare decît la Kiev, toată responsabilitatea pentru propria sănătate o poartă fiecare dintre acei, care decid să plece într-acolo. Iar la sfîrșitul călătoriei, la punctul de control "Diteatki" la ieșirea din Zona excluziunii, dvs. și mașina veţi fi verificaţi privind nivelul de radiații. Iată deci motivul pentru care acesta este unul dintre cele mai interesante locuri de pe Planetă, în centrul Europei suprapopulate, în timpurile noastre.

Libertate sau moarte. Asta părea să fie alegerea în momentul exploziei reactorului. Ca doar după 30 de ani, acest loc să devină salvare și libertate pentru floră și faună. Oamenii l-au părăsit, dar nu l-au uitat. Aici locuiesc nu foarte multe persoane, care s-au autostabilit în părţile locului, al căror statut a fost legalizat de stat, dar totodată şi personalul, care deservește stația.

Cunoscutul oraș de tristă faimă Pripiat este distrus și mort. Ferestrele sparte și scheletele reci ale caselor, care se înalţă, radiații, care se menţin mult prin crăpăturile caselor și pe pămînt, vuietul vîntului și zgomotul permanent, bătăi în case. Astfel, Pripiat comunică cu dvs. În special, noaptea. Apoi, cînd plouă și suflă vîntul rece de toamnă. Îndrăznesc să vă asigur că acest oraș nu seamănă cu nimic din tot ce ne înconjoară.

Plecînd într-o mică călătorie prin unul dintre cele mai uimitoare locuri de pe Planetă, am descoperit că este destul de greu de a o întreprinde. Eu nu agit în niciun fel oamenii să fugă mîncînd pămîntul în Zona excluziunii. Problema e că nu e totul atît de simplu. Cele dintîi dificultăți cu care se confruntă turistul, încercînd să simtă atmosfera accidentului de la Cernobîl, ţin de regulile de ordine stabilite. Dar această ordine este doar partea exterioară a "marșului" spre Cernobîl. Iar adevărul este undeva în apropierea nivelului înalt de lăcomie al atitudinii umane față de turiști, care se îndreaptă spre Zona excluziunii, stabilită la nivelul Guvernului Ucrainei. Judecați şi dvs. despre faptul cum dintr-o tragedie de talie mondială au făcut o posibilitate de agoniseală. De aici omul a plecat, dar nu a părăsit aceste locuri. El le folosește sub orice formă, de dragul intenţiilor sale nu foarte curate. Zona excluziunii de la Cernobîl și orașul Pripiat se află pe teritoriul Ucrainei, într-o zonă cu regim închis, iar acest lucru înseamnă că pentru a ajunge acolo trebuie să cumpărați un permis de trecere. Accesul pe teritoriul zonei interzise le este permis numai lucrătorilor, cu permise de trecere sau vizitatorilor zonei, conform programelor, pregătite din timp, la care sînt anexate pașapoartele perfectate. Aceste programe nu sînt deloc pentru persoanele obișnuite. Iar noi cu dvs. va trebui să solicităm oferirea "programului" agenției de turism. Agențiile de turism sînt intermediari între călători și oficialii ucraineni. Costul permisului este determinat de apartenența la statul Ucrainei. Pentru ucraineni acesta constituie aproximativ 1000 hrivne, pentru străini 2000 hrivne. Dar taxa statului constă nu numai în bani, ci și în timpul cheltuit pentru obstacolele birocratice.

Solicitarea pentru vizitarea Zona excluziunii e obligatoriu să fie depusă cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de plecare, dar cel mai bine cu cîteva luni. Acest timp este necesar pentru a trece etapele birocratice, semnarea solicitării la toate nivelurile, verificarea listei persoanelor, care doresc să viziteze Zona excluziunii, elaborarea unui program de vizite, emiterea permiselor pentru grup.

Procesul de elaborare a programului vizitei și de eliberare a permiselor pentru a vizita Cernobîlul și Pripiat începe, după ce a fost primită solicitarea de vizită și după ce aţi plătit în avans călătoria. După finalizarea programului de vizitare, vizitatorii pot intra în Zona excluziunii cu propriul transport (în cazul unei excursii individuale) sau cu autobuzele Cernobîl-TUR (în cazul participării la călătoria planificată).

Pedeapsa pentru pătrunderea ilegală și vizitarea Zonei excluziunii este de pînă la 255 hrivne, iar în cazul sustragerii sau vînzării de lucruri de acolo riscați să răspundeţi conform Codului penal al Ucrainei (articolul 267-1 "Încălcarea cerințelor regimului de siguranță împotriva radiațiilor"). Nivelul de restricţionare în Zona excluziunii ţine nu numai de control, ci şi de pedeapsa aplicată de serviciul de stat, dar şi de situația specială și condițiile de ședere de acolo.

Zona excluziunii nu iartă greșelile

Mai întîi de toate, trebuie să aveţi cu dvs. o cantitate suficientă de apă potabilă. Dacă veţi lua apă din sursele din Zona excluziunii, utilizați neapărat un filtru. Cu acesta, puteți bea apă chiar și din rîul Uj.

În al doilea rînd, vorbim de măsuri speciale de protecție sub formă de haine și accesorii pentru călătoria în Zona excluziunii.

În al treilea rînd, Pripiat se prăbușește. În fiecare an, oraşul se tot ruinează. Iar în orașul tînăr, care s-a oprit brusc din fiinţarea sa, în îndepărtatul an 1986, este periculos pentru ședere, din cauza distrugerilor.

Aflîndu-se la o distanță de douăzeci de kilometri de cea mai apropiată așezare, de locul unde sînt oameni, fără acoperire a reţelei de telefonie mobilă, riscați să ajungeţi la un rezultat nefavorabil în ce priveşte întregul eveniment.

Ei bine şi dacă nu vă pierdeţi în înstrăinarea Cernobîlului, trebuie să vă dumiriţi la timp cum stau lucrurile.

Iată că şi noi împreună cu dvs. cititorii ecology.md, ne vom întoarce înapoi pe „Pămîntul Mare”, cu cunoştinţe privind viaţa nouă, dar şi referitor la colţişoarele minunate ale lumii noastre.

Anna Kunţ