Renunțați la săpatul solului

/ Vizionări: 2978

Au trecut deja cinci ani, de cînd am renunțat la săpatul terenului toamna și primăvara.

Au trecut deja cinci ani, de cînd am renunțat la săpatul terenului toamna și primăvara.

Nu contenesc să mă bucur cum se schimbă solul. Exteriorul, componența, structura, populația cu diferite organisme vii, îmi vorbesc să acesta a devenit viu și sănătos.

Grădini. Îngrăşăminte naturale. Compostarea. Mulci.
Grădini. Îngrăşăminte naturale. Compostarea. Mulci.

Îmi amintesc cu groază cum era acum cinci ani față de terenurile vecine negre, terenul meu era roșcat și făcea colb de fiecare dată cînd încercam să-l prelucrăm (consecința trasării apeductului și gazoductului de-a lungul terenului și a prelucrării anuale adînci a solului).

Cînd pămîntul devine sol

După renunțarea la săpat și euforia obținerii primelor rezultate era atît de puternică, că eu am scris imediat la „Dacinița” pentru ca nu doar eu dar și alți grădinari că poată primi plăcere în urma activității la pămînt. Mulți mă asigurau că tot ce e bun nu ține mult, că grădina se va înburuieni, că solul va deveni ca asfaltul etc. Dar au trecut deja 5 ani și apar noi rezultate, iar pămîntul de pe sectorul meu îl numesc cu plăcere sol.

Secretele utilizării mulciului în grădină
Secretele utilizării mulciului în grădină

Euforia nu a trecut, dar s-a întărit. Lucrările grele la pămînt, ce se repetau în fiecare an, în fiecare primăvară, au plecat în trecut. Cele mai solicitate instrumente de muncă este instalați lui Fokin și grebla ușoară. Hîrlețul l-am înlocuit cu unul mic. Iar la afînătoare am renunțat. În acești 5 ani am înțeles că solul nu trebuie să fie afînat, el trebuie să fie compact, să aibă o structură bună și să fie mulcit deasupra. Atunci acesta e solul viu, capabil să lucreze și să rodească în orice condiții climaterice.

Vara secetoasă din anul trecut a arătat că prelucrarea adîncă a solului îl usucă, lipsind-o fără rezerve de umezeală, pe care plantele le pot lua din straturile de jos. Temperaturile înalte pe parcursul întregii vieți au provocat „cimentarea” stratului solului arat și formarea crustei cu crăpături adînci. Eu am observat acest lucru pe terenurile vecine. Iar terenul meu nearat nu a arătat nicio crăpătură. După fiecare ploaie multașteptată eu luam grebla în mîini și afînam la o adîncime de 2-4 cm. Aceasta juca un rol de mulci și salva solul de uscăciune. Desigur, trebuia să ud, mai ales varza, dar și fără irigare plantele se simțeau cu mult mai bine decît pe sectoarele învecinate. Frunzele acopereau pămîntul de soare, iar irigarea ara necesară mai mult pentru a umezi aerul.

Marina Protasova.


Dacă acest articol de pe site-ul nostru ecology.md a fost util pentru Dvs., atunci vă propunem cărțile geniului Parmaculturii și a agriculturii naturale, fermierului-milionar din Austria Sepp Holzer.