Robinzonul rus – Serghei Lisișîn. O istorie reală
Este o istorie despre un tînăr militar Serghei Lisițîn, pe care marinarii l-au lăsat pe o insulă nepopulată din Marea Ohotsk. Petrecînd 7 luni în singurătate, tînărul ofițer și-a revizuit atitudinea față de oameni și, cînd după o nouă furtună, la mal a acostat o barcă cu un tînăr țăran, ei au organizat o comună, au început să cultive și să semene, iar descoperind pe insulă zăcăminte de cupru și aur, Serghei Lisițîn a deveni un mare mecenat.
În 1847, un tînăr de 24 de ani, husarul pensionat Serghei Lisițîn a pășit pe corabie sub drapelul Sfîntului Andrei, dorind să ajungă în America. A fost primit prietenos, însă fiind în stare de ebrietate, l-a insultat pe căpitanul corabiei și a început să-i ațîțe pe marinari la răscoală. Căpitanul a ordonat să fie legat, să i se lege ochii și să-l lase pe un mal pustiu cu o scrisoare …
„Stimate Serghei Petrovici! Conform statutului maritim, trebuia să fiți condamnați la moarte. Însă datorită tinereții și talentelor Dvs., iar cel mai important, grație inimii bune, eu vă dăruiesc viața… Vă doresc din suflet ca izolarea și nevoile să vă corecteze caracterul. Timpul și meditațiile vă vor învăța să prețuiți mărinimia mea și dacă soarta ne va aduce din nou față-n față, atunci noi nu ne vom întîlni ca dușmani. A. M.”.
Timp de o săptămînă, „Robinzonul rus” și-a construit o casă cu sobă, și-a făcut mobilă. Și-a confecționat o praștie, arc și săgeți (hotărînd să-și păstreze gloanțele și pușca). Și e corect – iarna, haite de lupi atacau casa lui – el a împușcat 8 lupi. Iar înainte de asta el a împușcat un urs, asigurîndu-se cu o blană caldă și cu carne. A prins pește, a cules și a uscat ciuperci.
Într-o zi, Serghei Lisițîn, plimbîndu-se pe mal, a văzut un om zăcînd la pămînt fără conștiință. S-a dovedit a fi un tînăr pe nume Vasili, care ținea calea spre America Rusă. Pe navă a apărut o scurgere, toți au fugit, iar pe el l-au lăsat. Corabia a fost găsită nu departe. În afară de un tînăr de 16 ani, acolo erau doi cîini ciobănești, pisici, 8 vaci, un bou, 26 de oi, rezerve de produse, instrumente, semințe de orz și secară, arme, telescop, două telescoape, un samovar, instrumente pentru construcție și de grădinărit.
Șapte luni de singurătate i-au scos „fumurile” din capul tînărului boier. Cei doi gospodari nu doar au renovat casa și baia dar și s-au învățat să facă unt, smîntînă, cașcaval și brînză. A fost arat cîmpul și a fost cules roada de orz și secară. Ei au organizat prinderea peștelui de mare și de rîu. S-a început prelucrarea ciupercilor, pomușoarelor și ierburilor de pădure.
În 1857, scriitorul Alexandr Sibireakov s-a întîlnit cu stăpînul primitor al zăcămintelor de cupru și de aur din Priamurie, Serghei Lisițîn. El a fost numit guvernatorul acestor terenuri. Vasili „Vinerea” era cu el. Fiul lui învăța la universitatea din Moscova.
Iar în universitatea din Sankt-Petersburg, din contul lui LIsițîn își făceau studiile ambii feciori ai comandantului navei, care cîndva l-a lăsat pe insula nepopulată. Devenind bogat, Serghei Lisițîn l-a găsit pe bătrîn, l-a condus pe ultimul drum și i-a luat în grija sa pe copiii acestuia.
Sursa: rodovid.me
138