Rolurile pe care le joacă oamenii. De partea cealaltă a antichităţii. Partea a 7-a (VIDEO)

/ Vizionări: 1424

Rolurile pe care le joacă oamenii. De partea cealaltă a antichităţii. Partea a 7-a (VIDEO)

Materialul nostru de astăzi, deşi este destinat unui cerc larg de cititori, permite destul de clar şi exact, în locul acţiunii de dragul acţiunii, în locul apelurilor şi invitaţiilor, în locul frazelor frumoase şi a unei game întregi de emoţii, să privim viaţa cu alţi ochi, pragmatic şi util, curajos şi deschis, cu un zâmbet bun şi cu un anumit scop. Sînteţi gata? Mergem în călătoria în rolurile, care ne sînt predestinate sau deja jucate.

Din start, noi sîntem înzestraţi cu anumite calităţi. Pentru aceste calităţi din viaţa noastră răspunde rolul omului. Noi nu putem pretinde că sîntem cineva, pentru ce nu sîntem predestinaţi. Această încredere în sine nu va avea efect. Un rol determinat corect de om sau rolul ales, prezentat în public, adică în societate sau mediul înconjurător trebuie să funcţioneze. Totodată, corespundeţi acestui rol, ceea ce este o condiţie necesară pentru a parcurge calea vieţii.

„Starea perfectă” – starea ce depășește celelalte stări… De partea cealaltă a antichității. Partea a 6-a
„Starea perfectă” – starea ce depășește celelalte stări… De partea cealaltă a antichității. Partea a 6-a

Vom oferi o scurtă caracteristică a rolurilor propusă de Ghennadii Şatov în filozofia strategică a vieţii.

-Obscur: rolul în care persoana este docilă şi dependentă, nu se gîndeşte asupra faptelor sale. În această stare el execută cot ce i se cere în locul predestinat. Preţul executării impecabile a acestui rol este ascultarea. Dacă un om dependent este docil, totul îi merge excelent, el se simte util şi necesare şi îndeplineşte sîrguincios sarcinile trasate.

-Aventurier sau entuziast: joacă multe roluri pe parcursul zilei. El caută. Îl interesează multe şi acumuelază baza pentru a putea efectua alegerea. El şi formează calităţi, pentru care va fi acceptat decent în societate. Sînt oamenii ce caută, pionierii. Nu contează ce fac, important că ei caută. Iar preţul atingerii stării perfecte în acest rol este optimismul. Este un rol al probelor şi eşecurilor. Un asemenea om poate percepe calitativ eşecurile sale.

Căutaţi secretul unei vieţi lungi şi fericite („ikigai”)?
Căutaţi secretul unei vieţi lungi şi fericite („ikigai”)?

- Adeptul: este o persoană ce se poate concentra şi asta îi oferă starea perfectă. El se poate orienta şi fixa atenţia asupra sursei de bunăstare.

-Maestrul: este un rol cînd la abilitatea de concentrare se adaugă statornicia. El pătrunde în profunzimea măiestriei prin cufundarea permanentă atît de adînc, cum alţii nu pot. Continuitatea, stabilitatea şi răbdarea – sînt principalele calităţi ale rolului de maestru.

-Conducătorul: liderul, capabil să atragă după el o mulţime de oameni. Puterea ideilor şi generarea lor sînt atît de mari, încît el devine o sursă de lumină. Preţul pentru jucarea acestui rol este pierderea catastrofală de energie. Abordarea specială a conducătorului asupra lumii cînd el nu este interesat de circumstanţe, dar sînt importante doar propriile fapte şi decizii, îi submină sub el pe toţi.

De cealaltă parte a antichităţii. Partea a cincea. Filozofia strategică a vieţii
De cealaltă parte a antichităţii. Partea a cincea. Filozofia strategică a vieţii

-Strategul: îi vede pe toţi participanţii, îi acceptă şi găseşte cele mai potrivit şi avantajoase căi şi soluţii. Preţul executării rolului de strateg – imaginaţia. El va supravieţui în orice condiţii, pentru că ei calculează totul şi cîştigă în orice caz, iar în ajutor îi vine intuiţia. Pe strateg nu-l interesează dacă e război sau pace. El cîştigă în orice caz, pentru că a pariat şi pe unii, şi pe alţii. Aceasta se întîmplă pentru că el totul prevede, iar această calitate se manifestă sub forma fenomenului intuiţiei.

-Vlădica: strateg şi conducător într-o singură persoană. Est eomul, care a trăit o viaţă foarte lungă, de administrare şi a reuşit să combine în sine calitatea de energie debordantă şi imaginaţie puternică. Este cel care poate găsi soluţii pentru cele mai complicate situaţii, datorită combinaţiei tuturor acestor calităţi. Rolul de adept şi conducător sînt mai dependente de mediu decît cel de maestru, strateg sau aventurier. Particularitatea acestui rol este sporirea permanentă a bunăstării.

Cum să ne jucăm bine rolul? Abilităţi de bază

Pentru a ne învăţa să ne jucăm bine rolurile, trebuie să avem abilităţi de bază.

Oricare ar fi rolul, fiecare trebuie să fie asigurată de o anumită calitate. Cel obscur – de ascultare, smerenie, de aventurier – optimism, adept- concentrare, maestru – continuitate, conducător – energie, strateg – imaginaţie, vlădica – energie şi imaginaţie.

Ascultare (docilitate) – dacă omul e obscur, dar încăpăţinat, îl aşteaptă mari greutăţi. Docilitatea se naşte din încredere. Încredere din loialitate faţă de cel de care depinzi.

Căutarea sistemică. Este găsirea unei direcţii favorabile, bazată pe analiza fiecărei probe şi erori, cu stabilirea şi dezvoltarea unei zone de perspectivă pentru căutare.

Concentrarea se obţine cu ajutorul medicaţiei Dao, adică, prin construirea unei liste de scopuri şi concentrarea asupra lor, asupra lucrurilor spre care tinzi şi de care ai nevoie.

Statornicia se naşte prin strategia de atingerii scopului, adică prin disciplină, oportunitatea şi proporţionalitatea eforturilor. Astfel, este atinsă răbdarea, perseverenţa şi tenaciatea necesare pentru acest rol. Acest lucru se obţine doar în cazul în care ne place ceea ce facem, or, fără dragoste nu există statornicie.

Energia se obţine prin credinţă. Cît timp aveţi credinţă, atîta timp aveţi energie.

Modul de a te înțelege pe sine înșiși cu ajutorul practicii „Dao” a lui Ghennadii Șatov
Modul de a te înțelege pe sine înșiși cu ajutorul practicii „Dao” a lui Ghennadii Șatov

Imaginaţia se capătă cu ajutorul respiraţiei conştiente Shion, cu ajutorul acesteia noi o dezvoltăm pînă la limitele necesare, suficiente pentru găsirea celei mai avantajoase soluţii.

Alegeţi-vă rolul şi învăţaţi-vă să-l jucaţi calitativ.

Iar în final, ne vom opri asupra formulei de măiestrie a executării rolului. Fiecare om este amplu şi nu are limite în aspiraţiile sale spre vise şi scopuri. Iar pentru ca acest lucru să se întîmple, în mişcarea lui înainte, el trebuie să-şi dezvolte viaţa în direcţie evolutivă. Iar asta înseamnă că trebuie urmate nişte indicaţii, de exemplu, sub forma unei formule sau într-o formă clară şi apropiată.

Călătoria prin strategia obținerii scopurilor, continuare. Partea a 9-a. Filozofia strategică a vieții (VIDEO)
Călătoria prin strategia obținerii scopurilor, continuare. Partea a 9-a. Filozofia strategică a vieții (VIDEO)

Forma poate fi următoarea – toate procesele vieţei ce ţin de schimbăr trebuie să conducă spre bine.

Progresul este direcţia de dezvoltare de jos în sus, adică mişcarea consecutivă înainte, spre bine, de la mai puţin la mai mult. Esenţa progresului constă în faptul ca cauza, preţul să fie întotdeauna mai mică decît consecinţa. Dacă se întîmplă invers, atunci acesta este regres.

Toţi doresc să-şi îndeplinească visele, speranţele, dorinţele. Nu există om pe pămînt care nu doreşte să-şi facă viaţa mai bună. De ce atunci, în cele mai multe caturi totul rămîne nerealizat? De ce multe studii, cunoştinţe, sfaturile, regulile şi metodele de a ameliora vaţa omului, nu funcţionează în pofida faptului că conţin multă informaţie utilă şi calitativă?

Cu siguranţă, majorittea oamenilor acceptă învăţăturile, dar puţini le urmează şi le aplică în viaţă.

Ce-l împiedică pe om să se cufunde plenar în procesele de perfecţionare şi de atingere a progresului? Ce nu ne ajunge pentru a crea o mişcare în direcţia vieţii

De regulă, este vorba de lipsa motivelor, cunoştinţelor, eforturilor sau răbdării.

Motivul este ceea ce provoacă acţiunea, adică necesitatea. Este necesară nevoia, adică nu există progres, nu există motiv pentru apariţia ei. Cunoştinţele sînt reperele nevoii. Nouă ne trebuie trei tipuri de cunoştinţe. Primul –cunoaşterea scopurilor. Al doilea– cunoaşterea posibilităţilor şi al treilea – cunoaştere metodei de obţinere. Eforturie sînt necesare ca manifestarea fizică a progresului. Fără eforturi nu există mişcare. Eforturile sînt mijloacele, adică ceea ce este necesar să întreprindem în calea spre progres, de exemplu timpul sau energia. Răbdarea este un proces necesar pentru avansarea metodică, monotonă spre rezultat. Or, precum se ştie, orice proces necesită timp. Răbdarea este singurul instrument ce ne permite să rezistăm această perioadă de timp.

Cunoscînd aceste componente, le putem aplica în viaţă.

Concluzii despre viaţă

La începutul vieţii avem mai mult timp şi energie, dar mai puţine cunoştinţe şi idei, iar la sfîrşitul vieţii mai puţin timp şi energie, dar mai multe cunoştinţe şi idei. Acesta este scenariul regretului. Dacă nu vom schimba nimic, atunci viaţa urmează acest scenariu, care trezeşte doar compasiune..

Există o cale ce schimbă mersul inert al istoriei. Este calea stărilor perfecte şi realizării scopului de bază, cu eforturi maxime.

O asemenea viaţă este plină, oportună, plină de sens.

Sîntem convinşi că sînteţi anume aşa oameni!

Pentru realizarea oricărui scenariu, astăzi am aflat despre rolurile din viaţa noastră. Stabilirea rolului, preţului, pe care trebuie să-l plătim, este contribuţia pentru atingerea stărilor noastre perfecte, legate de scopurile noastre.

Anna Kunţ.

 

A PHP Error was encountered

Severity: Warning

Message: file_get_contents(https://viza.md/md/latest.rss/6): failed to open stream: HTTP request failed! HTTP/1.1 403 Forbidden

Filename: rss-import/function.php

Line Number: 137