Rucola

Rucola, cunoscută și sub alte denumiri ca voinicia sau varza nemțească a fost populară întotdeauna. Or, gustul de muștar, nucă și piper nu putea fi lăsat neobservat.

Rucola era considerată condiment încă în Roma Antică. Pînă în secolul 20 ea era colectată în stare sălbatică, era aplicată în scopuri medicinale și în calitate de condiment. Mai tîrziu, această plantă minunată a venit în bucătăria mediteraneană, unde a început a fi adăugată în salate și alte bucate.

Ca și toate condimente, rucola are un șir de proprietăți utile. Ea influențează benefic asupra schimbului de substanțe, elimină colesterolul din organism, sporește nivelul de hemoglobină în sînge. În trecut, era cunoscută drept un afrodiziac puternic, deși poate nu e chiar așa.

Pur și simplu, rucola are o influență energizantă asupra organismului. De asemenea, ea este o sursă de vitamina C și Iod. Rucola amplifică lactația, are un efect dezinfectant, diuretic, spasmolitic și anticanceros. Întrebuințarea salatei de rucola contribuie la ameliorarea digestiei și normalizarea activității sistemului digestiv.

Rucola se crește foarte ușor. Se seamănă în aprilie-mai. Nu necesită sol special. Pentru o creștere normală a plantei, semințele se plantează la o distanță de 8-10 cm, iar între rînduri – cel puțin 30 cm, la o adîncime de 1-2 cm.

Rucola iubește lumina și umezeala, de aceea, toată îngrijirea se reduce la plivirea buruienilor și irigarea. Planta răsare peste 5-6 zile de la semănare. Acest condiment absoarbe foarte repede nitrații și sărurile metalelor grele, de aceea, ea nu trebuie plantată în lîngă drum sau îngrășată cu chimie.

Dacă toamna au rămas plante tinere de rucola, le puteți răsădi în ghiveciuri și muta în casă pe iarnă. Aceasta va continua să crească pe pervaz și o veți putea folosi în salate.