MOLDOVENII.MD

Sepp Holzer: agricultorul e cea mai frumoasă profesiune din lume

Sepp Holzer – guru agricol, fermier-revoluționar, luptător cu corporații și magician al agriculturii. El a reuşit să transforme gospodăria montană a părinților Krameterhof într-o grădină în floare a Edenului, în care se coc kiwi și alte fructe tropicale, deşi austriecii înşişi numesc această regiune Siberia locală - temperatura medie anuală la moşie nu depășeşte 4,5 ° C. Cu Sepp Holzer s-au consultat Principesa Liechtenstein și contele Swarovski. Seminariile sale sunt extrem de populare în întreaga lume și costa participanţilor mai mult de o mie de euro. El poate da un aviz la orice problemă referitoare la agricultură. Puteţi să nu fiţi de acord sau să contestaţi soluţia propusă, însă opinia sa originala întotdeauna prezintă interes.

Prima săptămână din luna mai Sepp Holzer a petrecut în Belarus. Pe baza unei ferme el a organizat un seminar pentru un grup de ascultători vorbitori de limba rusă, care a inclus nu numai reprezentanții din Belarus, dar și vizitatorii din Rusia, Ucraina, Republica Cehă și Regatul Unit. Tot aici, într-o casă de fermier neterminată, lăsând de o parte pentru o jumătate de oră celebrele creste deluroase, guru-ul agricol a vorbit despre modul de a reuși în agricultură prin metodele netradiţionale.

Natura trebuie simţită 

Sepp Holzer: oamenii au încetat să înțeleagă natura. Nu numai aici, dar şi în întreaga lume. Ei nu pot simţi, recunoaşte după miros dacă procedează corect. Sunt oare solul şi gospodăria acvatică sănătoase, ce se întâmplă cu ploaia, de ce apare secetă, incendii forestiere? Dacă fermierul este în stare să demonstreze succesele obţinute, să arate cât el poate câştiga, cum el poate dezvolta o gospodărie fără nici un sprijin, fără subvenții, pur și simplu, bazându-se pe legile naturii, atunci agricultura devine interesantă pentru el. Atunci meseria de agricultor devine cea mai frumoasă profesie din lume, pe care o puteți imagina. De multe ori auzim expresia "pământul mamă." Nu sunt doar nişte cuvinte. Pământul este într-adevăr mama noastră și noi trebuie să-l tratăm respectiv. Însă cum noi abordăm acest pământ?

Omul modern practic închide animalele în închisoare, le ţine înghesuit. El poluează şi supra-alimentează pământul cu pesticide, produse chimice de protecție a plantelor, îngrășăminte. El nu obține produse alimentare, ci materiale de umplutură pentru abdomen, constituite din elemente chimice. Atunci când sistemul din cauza gestionării necorespunzătoare îşi pierde echilibrul, atunci fermierul devine un "prost", un tiran al animalelor, iar el trebuie să devină un profesor, care va arăta oamenilor cum ei ar trebui să trateze corect natura.

Impozite pe paradis

Moşia Krameterhof se află la o altitudine mai mare de un kilometru. Temperatura medie este doar 4,5 ° C. În iulie sau august poate cădea zăpada. Oamenii pur și simplu nu cred, cum acolo aşa ceva poate să crească. Pe 50 de hectare ale mele căderea pe verticală constituie 400 de metri. Atunci când am primit acest pământ de la părinți, el se considera cu un potențial scăzut și noi plăteam taxe impozitare la o rată mai mică.

Am reformat complet terenul meu. Am făcut terase și acum îl pot prelucra cu ajutorul tehnicii agricole. Am plantat pantele cu arbuștii fructiferi și arborii în diferite combinații. Policultura oferă oportunități deosebite. Acum am suficientă hrană pentru animale de companie, alimente pentru familie. Însă construirea doar teraselor ar fi fost insuficientă. Unde a fost posibil, am construit lacuri și iazuri. Mici și mari. În total am 72 corpuri de apă cu aproximativ o suprafaţă de 4,5 hectare. Acestea sunt construite pe întreaga suprafață, asigurând umiditatea solului. Plantele primesc căldură de la pietre, care se încălzesc pe parcursul zilei, iar apa – din bazine. Aşa că aici se coc fructele şi cresc culturile cerealiere.

Dar după ce am reuşi să transform pământul într-o grădină în floare ... După ce, pe baza gospodăriei Krameterhof au fost scrise 14 lucrări de diplomă, Inspectoratul Fiscal a reevaluat terenul meu. Acum, aceste pământuri în registrul funciar sunt înregistrate ca soluri cu un randament înalt, şi preţul de bază pentru impozitare a crescut de 10 ori. În același timp, vecinii mei continue să plătească în conformitate cu ratele vechi. Eu nu am fost în măsură să contrazic Inspectoratul Fiscal.

De ce fermierii europeni renunţă la agricultură?

La unul dintre seminare a participat un proprietar al terenului de 1000 ha din Republica Cehă. Fermierul care este angajat în agricultură în cadrul sistemului UE. El a povestit despre partea financiară a afacerii. Ea este deplorabilă. Fermierii din Europa sunt conduşi administrativ într-un impas. Restricții permanente, liniile directoare pentru dezvoltarea gospodăriilor duc la faptul că fermierul care deține 1000 ha, refuză să se mai ocupe de agricultură, vinde terenul și se mută în oraș. Agricultura devine neprofitabilă. Care este problema, ce se întâmplă? Problema principală constă în faptul că oamenii au uitat să comunice cu natura, supraîncarcă solul cu îngrăşăminte, chimie, produc produse în masă şi obţin pentru ele puţini bani.

Daţi-mi o mie de oameni ca Holzer și eu voi hrăni trei planete

Sepp Holzer: această întrebare o pun ziariştii din toate țările. Oare este posibil să folosim metode lui Holzer în producția pe scară largă? Desigur, că da! Şi dacă eu am un teren mare, metodele sunt diferite de cele utilizate pe terenul mic. Agricultura monocultură a fost inventată de oameni, și nu de natură. De exemplu, eu am un teren cu 1000 ha. Eu pot crește acolo grâu. Trebuie doar să realizaţi o plantare mixtă, să mai sădiţi trifoiul alb, morcovul sau alte condimente. Când grâu va crește la 20 de centimetri, eu însămânțez solul încă o dată manual sau cu ajutorul maşinilor agricole. Grâul crește până la o înălțime de 1,2 m, umbrind plantele ulterioare. Prin urmare acestea cresc lent, deoarece cerealele sunt mai rapide şi mai înalte. Atunci când grâu se coace, vine combina. Fermierul lasă înălțimea de tăiere de 20 cm, recoltând grâul. Plantele supraînsămânțate rămân neatinse. Ele încep să crească şi se coc activ. După 2-3 săptămâni, pe acelaşi câmp se recolta din nou grâu. Tot acolo cresc salata, condimente şi ridichi pe care le-aţi adăugat. Apoi eu aleg ce să fac cu acest câmp. Pot să las animale la păscut, pot recolta legume, care nu vor fi prea mari. În cele din urmă, pot prelucra solul cu un cultivator, obţinând îngrășăminte organice.

Deseori sunt întrebat dacă pot hrăni un milion de oameni, rezolva problema foametei și așa mai departe? La un seminar a participat profesorul bine-cunoscut, biologul renumit Bent Liuci, care a spus: " Daţi-mi o mie de oameni ca Holzer și eu voi hrăni trei lumi ca a noastră".

Apa este principalul capital

Am peste 130 de proiecte în toate colțurile lumii. În unele cazuri am dat sfaturi, în altele am schimbat complet peisajul, oprind deșertificarea. De exemplu, firma Leehman are o fermă horticolă mare în Andaluzia (Spania), 50 ha și 20 de mii de copaci. La început, eu doar am dat consultaţii. Apoi a urmat prima etapă de reformatarea terenului. Doar un singur pas - trecerea la o udare prin picurare - a oferit un venit suplimentar de 30% pe acelaşi teren în care s-au efectuat experimente. Apoi, am creat un lac. Achitarea apei pentru irigații în Spania și Portugalia este costisitoare. Crearea rezervoarelor de apă proprii a permis firmei să economisească o mulțime de bani.

Sepp Holtser: în Portugalia au fost doar deşerturi. În timpul iernii, atunci când acolo cad multe ploi se formează un noroi în care nu poate fi dezvoltată o agricultură normală. Oamenii nu muncesc. În timpul verii, dimpotrivă, căldura teribilă și lipsa de apă, care trebuie să fie rezervată pentru băut, să nu mai vorbim de irigare. În Portugalia am făcut trei lacuri. În jurul lor au fost create terase pentru legume şi creste deluroase de la care legumele sunt recoltate anul întreg. Acum, în timpul ploilor de iarnă, noroiul nu împiedică plantelor și oamenilor, iar apa se colectează în rezervoare naturale. În vara anului umiditatea rămâne în sol și crestele deluroase sunt acoperite din nou cu plante.

În Belarus, se simte o conștientizare a problemelor de mediu

În țara dvs. am petrecut puţin timp. Ceea ce am văzut în jur este agricultura cu o monocultură dezvoltată. Dar acest pământ este foarte norocos. Aveți multe resurse acvatice. Pământul este îngrijit, cu câteva excepții, pe care le-am văzut în drum. Se consideră că conștientizarea problemelor de mediu este răspândită printre populaţie, iar acest lucru este foarte important. În Belarus nu atâtea terenuri sunt scoase din producție ca în Ucraina sau Rusia. Cât privește oamenii, la ei văd o voinţă cu care ei aspiră spre scopul lor. Ei pur și simplu nu pot fi opriţi. Se sperăm că autoritățile administrative nu vor pune beţe în roate lui Artem și familia sa (proprietarii fermei, care l-a găzduit pe Sepp Holzer). Aș dori ca aici să apare o agricultură ecologică alternativă, care poate deveni un exemplu bun, un model de proiectare pentru o popularizare ulterioară. Cred că acest lucru este un mare avantaj pentru țară, chiar și din punct de vedere al turismului. La mine în Krameterhof nu pot scăpa de vizitatori de mulţi ce sunt.

Economia veșnică

Permacultura este proiectarea și crearea sistemelor ecologic curate de auto-susține în agricultură. Numele de "permacultură" este derivat din expresia engleză permanent agriculture - agricultura permanentă. În baza acestei ramuri în agricultură stă utilizarea durabilă a resurselor naturale, în primul rând, acvatice, respingerea agrochimiei și îngrășămintelor, cu excepția celor organice, policultură, crearea unei simbioze din diferite plante, creșterea animalelor în condiții apropiate de cele naturale. Adepții permacuturii se adaptează la condiții de peisaj, dar nu ezita să facă modificări, inclusiv incluzând în sistemele lor agricole și clădirile rezidențiale.

Fermierul austriac Sepp Holzer este considerat fondatorul permaculturii practice. Primele experiențe se referă la anii șaizeci ai secolului trecut. Cel mai elocvent exemplu de permacultură este proprietatea lui Holzer Krameterhof. Aproape simultan cu Holzer un sistem similar de dezvoltare a agriculturii a introdus practicianul japonez Masanobu Fukuoka. În anii șaptezeci australienii Bill Mollison si David Holmgren au continuat să dezvolte și să promoveze ideile de permacultură. Permacultura a fost promovată ca o alternativă a agriculturii tradiționale, care duce la epuizarea resurselor terestre și acvatice. Astăzi, principiile de permacultură sunt folosite peste tot în lume. S-au evidenţiat două direcţii în dezvoltarea sa. O parte din practicieni și teoreticieni tind spre dezvoltarea ecosistemelor, foarte similare cu cele artificiale. Alţii utilizează elemente de permacultură, în primul rând, pentru a crește randamentul terenurilor agricole şi a păstra fertilitatea solului.Пермакультура — проектирование и создание экологически чистых, самоподдерживающихся систем в сельском хозяйстве. Название «пермакультура» происходит от английского словосочетания permanent agriculture — перманентное сельское хозяйство. В основе данного направления в сельском хозяйстве — рациональное использование природных, в первую очередь водных ресурсов, отказ от агрохимии и удобрений, за исключением органических, поликультура, создание симбиозов различных растений, содержание животных в условиях, максимально приближенных к естественным. Адепты пермакультуры приспосабливаются к ландшафтным условиям, но при этом не стесняются вносить в них изменения, в том числе вписывая в свои аграрные системы и жилые строения.

Sepp Holzer - fermierul austriac, teoretician și practician de permacultură. S-a născut în 1942 în familia de fermier. De la o vârstă fragedă a manifestat un interes pentru agricultură. La 8 ani el a crescut un cais la o altitudine de 1300 de metri, Când Sepp a împlinit 19 ani, tatăl său ia dat ferma Krameterhof. În acest sens a fost necesar ca judecata să ia decizie pentru ă recunoaște Holzer junior apt de muncă - în conformitate cu legislația austriacă, vârsta majoratului se împlineşte la 21de ani.

La început, pe Sepp Holzer îl însoțeau eșecuri. Metodele adoptate în agricultura tradițională nu au fost potrivite pentru gospodăria alpină - Krameterhof se află la o altitudine de 1 km deasupra nivelului mării. Lui Holzer nu-i a fost frică să experimenteze. De exemplu, el a încetat să taie pomii fructiferi și le planta în crăpături dintre stânci. Plantele supravieţuiau mai bine iarna înzăpezită, ramurile lor nu se rupeau. În nișe dintre pietre s-a creat un microclimat. Holzer a început să construiască crestele deluroase, grădini cratere. Culturile leguminoase au fost semănate pe pante artificiale la o înălţime până la 1 metru. În baza crestelor au fost puse deșeuri de lemn, care rețineau umiditatea, iar căldura generată de putrefacţie contribuia la menținerea unei temperaturi mai ridicate a solului. Şi el a reușit.

Experimentând cu terenul său, Holzer a încălcat în mod repetat regulile agriculturii de fermier din Austria. El a trebuit să plătească penalizări în sumă de câteva milioane de șilingi.

Astăzi Sepp Holzer este considerat unul dintre fondatorii permaculturii. El critică agricultură monocultură, utilizarea pe scară largă a substanțelor chimice și politica agricolă europeană, nu acceptă subvenționarea fermierilor, constrângeri asupra activităților lor. Principalii adversarii săi sunt funcţionarii oficiali, companii chimice și farmaceutice. Sepp Holzer a scris câteva cărți care au fost traduse în zeci de limbi. El organizează cu regularitate seminare pe baza moşiei Krameterhof, sfătuieşte fermierii și companii din întreaga lume, ia parte la proiecte de transformare a peisajului. Din 2010 el vizitează în mod regulat Rusia și alte țări din fosta Uniune Sovietică, unde există cursuri de doi ani pentru cei care doresc să se familiarizeze cu metodele sale de gospodărire.

Autor: Alexei Jukov

Sursa: agriculture.by