Sera pe energie solară (Partea III)

Fig. 5. Sera solară cu acumulator de căldură din pietriş:
1 - izolaţie translucidă; 2 – perete de sprijin; 3 – peretele de nord, 4 – izolaţie termică; 5 – acumulator din pietriş; 6 - lăzi de răsaduri; 7 - sol protejat; 8 - fundaţia termoizolată.

Suprafaţa interioară a zidului de nord are un strat reflectorizant, de exemplu, este vopsită cu vopsea albă mată. Aceasta oferă o iluminare mai bună şi reduce pierderea căldurii din seră. Cu o bună izolare a peretelui de nord, consumul de căldură cu efect de seră se reduce de 2 ori. În scopul de a evita schimbul de aer necontrolat trebuie să fie atent căptuşite uşile, ferestrele, găurile de ventilaţie. Cu toate acestea, schimbul de aer nu ar trebui să fie mai mic decît cu 0,5- 1 oră pe zi, deoarece atît pentru viaţa oamenilor cît şi creşterea plantelor, aerul proaspăt este necesar.

Pentru izolarea termică a suprafeţelor opace a structurilor de îngrădire sunt folosite diferite materiale:

• vata minerală;
• spuma de polistiren extrudat;
• paia presată;
• rumeguş.

Ca material de izolaţie translucidă se utilizează:

• sticla;
• film polimer;
• foi de plastic transparent.

Pentru a preveni aburirea (condensare) ar trebui să reduceţi rata pierderilor de căldură prin izolaţia translucidă, folosind o izolaţie translucidă cu două straturi.

Reducerea umidităţii şi temperaturii se obţine prin ventilarea serei solare, care de asemenea, oferă şi schimbul de gaze. În cazul ventilaţiei naturale, circulaţia aerului depinde de mărimea suprafeţei şi localizarea găurilor de aerisire cu supape. Pentru o seră solară instalată aparte, aceste găuri trebuie să se situeze în direcţia vînturilor dominante, astfel că odată cu creşterea vitezei vîntului să crească şi schimbul de aer. Suprafaţa găurilor trebuie să fie de aproximativ 1/6 de zona serii, totodată suprafaţa găurilor de deschidere pentru intrarea aerului trebuie să fie cu o treime mai mică decît suprafaţa găurilor de ieşire a aerului, iar diferenţa instalării lor la înălţime nu trebuie să fie mai mică de 1,8 m.

În timpul verii, în sera solară poate fi o căldură insuportabilă. Pentru a preveni supraîncălzirea, ar trebui să fie o masă suficientă de materiale de stocare termică, ar trebui să fie furnizată o bună circulaţie a aerului şi prevăzută o umbrire a serii, ceea ce reduce semnificativ temperatura aerului, a plantelor şi intensitatea transferului de căldură radiantă.

Volumul acumulatorului de căldura (acvatic, din pietriş, subteran), zona suprafeţelor de sticlă şi grosimea izolaţiei termice, se determină prin calcule, luînd în considerare datele climatice.

În serele solare în formă de tunel, pot fi folosite colectoare de energie solară plate şi acumulatoare de căldură subterane cu conducte din material plastic, amplasate în sol pentru circulaţia aerului cald sau rece. În unele din variante, poate fi un sistem de injecţie al apei calde în seră, care asigură temperatura şi condiţiile de umiditate dorite. În comparaţie cu sera neîncălzită, la utilizarea sistemul de încălzire solară, temperatura aerului, este mai mare cu 3 ... 8 ° C.

Eficienţa serii solare creşte în mod semnificativ atunci cînd se utilizează o pompă de căldură, care acumulează căldura din aer, sol, apele subterane.

Sursa: green-dom.info