„Starea perfectă” – starea ce depășește celelalte stări… De partea cealaltă a antichității. Partea a 6-a

/ Vizionări: 1464

„Starea perfectă” – starea ce depășește celelalte stări… De partea cealaltă a antichității. Partea a 6-a

Filozofia continuă să ia amploare printre teorii și să se extinde prin noi istorii ale vieții noastre. Ghennadii Șatov și-a elaborat propria teorie cu denumirea „Ffilozofia strategică a vieții”, care le ajută oamenilor să se privească altfel pe sine, locul lor și rolul lor pe pămînt. Astăzi, continuăm călătoria spre sine împreună cu Ghennadii și ne cufundăm în acest episod al vieții.

Noi învingem doar o dată în viață. Cînd ne atingem ținta, vectorul mișcării. Și cînd sîntem pe calea cea dreaptă, cînd am obținut măiestria în mișcarea pe această cale, cînd simțim stări minunate în urma realizărilor obținute, cînd aproape ne-am parcurs calea spre sine, drumul nostru spre noi înșine, integru și puternic…

Binecuvîntarea ca sursă a Puterii. Partea a 9-a. De partea cealaltă a antichităţii. Continuare
Binecuvîntarea ca sursă a Puterii. Partea a 9-a. De partea cealaltă a antichităţii. Continuare

Calea…

Toți doresc să-și parcurgă calea cît mai colorat, vesel și mai bine. Eu nu cunosc vreun om, care nu și-ar dori acest lucru. Toți tind spre satisfacerea maximă și savurarea vieții. Dar puțini își închipuie cum să facă acest lucru. Cel care știe, deja face, iar cel ce nu știe – nu acționează. Dar, chiar dacă nu vă puteți închipui pașii concreți, care vor face calea voastră mai plăcută și mai utilă, fiecare dintre noi știe clar cum ar dori să se simtă în momentele de jubilare și de savurare a vieții

Aceste sentimente și constituie starea perfectă. Majoritatea oamenilor au încercat nu o dată această stare. Pur și simplu aceasta vine episodic și nu ține mult. Noi nici nu reușim să înțelegem că asta se întîmplă, iar cu atît mai mult să conștientizăm natura acestui fenomen. Noi pur și simplu ne cufundăm. Ieșim și iarăși ne cufundăm. Iar cu adevărat fericit este cel care poate face acest lucru conștient, adică poate gestiona starea sa perfectă. Doar noi putem să ne facem fericiți. Și nu influențează nicio circumstanță. Tot de ce avem nevoie este doar să ne schimbăm gîndurile.

Rolurile pe care le joacă oamenii. De partea cealaltă a antichităţii. Partea a 7-a (VIDEO)
Rolurile pe care le joacă oamenii. De partea cealaltă a antichităţii. Partea a 7-a (VIDEO)

Fericirea noastră nu depinde de condițiile mediului înconjurător. Trebuie să ne închipuim o asemenea imagine a lumii, în care este loc pentru bucurii, victorii, pentru aspirații. Trebuie să ne învățăm gîndurile să lucreze pentru noi. Cunoașterea punctului final al călătoriei, adică a stărilor voastre perfecte, vă va permite să scăpați de un șir de acțiuni inutile: deziluzii, aspirații deșarte. Pur și simplu, luați doar necesarul. Cel care nu știe încotro merge este nevoit să care după el mai mult sau mai puțin decît are nevoie. Iar omul suferă în două cazuri: dacă ea cu sine prea mult, sau dacă ea prea puțin. Cu alte cuvinte, cînd nu ne pregătim, sau cînd ne pregătim, dar nu știm pentru ce, noi sîntem foarte ineficienți. Și atunci călătoria noastră ne aduce doar dezamăgiri. Iată de ce trebuie să cunoaștem punctul final al rutei.

Sarcina filozofiei strategice este să ne arate cum să facem calea noastră spre starea perfectă cît de poate de ușoară, eficientă și utilă. Dacă credeți că asta NU ESTE DESPRE VOI, atunci sîntem nevoiți să vă dezamăgim. Este despre toți noi, noi toți în egală măsură, sîntem interesați de succes și de o cale fericită prin viață. Șansele de a atinge aceste scopuri sînt egale pentru toți. Pur și simplu, mulți nu observă acest lucru. Ceea ce poate unul, poate fiecare dintre noi. de aceea, noi învățăm să mergem și multe altele în viața noastră.

Două căi strategice… Există două tipuri de căi spre starea perfectă: rațională și nerațională. Cea rațională constă în atingerea planificată a scopului, adică a stării perfecte. Pe această cale, utilizați cunoștințele, munca, disciplina, calitativ, pregătit și mereu. A doua cale se caracterizează printr-un comportament spontan, aleatoriu și reactiv, cu capricii, supărări și așteptări. Adică, mult „gunoi”, în plan emoțional, ce seacă energia voastră în zadar. În primul caz, are loc concentrarea asupra mijloacelor, posibilităților și metodelor de obținere a scopului. În cel de-al doilea caz, este vorba despre concentrarea asupra dorințelor, asupra prezenței sau lipsei posibilităților, adică, ce vreau, dar din anumite motive, nu obțin acest lucru. În calea rațională, vă trasați scopuri, reieșind din posibilități, iar în al doilea caz – nu țineți cont de posibilități. Adică, noi continuăm să vrem, în pofida circumstanțelor. O altă latură a raționalității este puterea și acțiunea, poziția activă de viață (nu contează ce, dar eu pot). Calea regresivă, nerațional- este așteptarea și lenea (nu contează cum, dar eu vreau).

Care este diferența dintre aceste căi. Diferența este în calitatea imaginației. În cazul nerațional, sînt vise dulci, imagini ale unor rezultate șubrede, sub denumirea de catarsis. Un anumit punct de dorințe și speranțe, ce nu se materializează. Omul obosește foarte repede de această stare și ajungînd la „fund”, își schimbă gîndirea și direcția mișcării. Aceasta este perceput drept un impas, o eroare, bazată pe imaginația săracă. Dar cea mai importantă diferență a căii raționale este gîndirea pozitivă. Este concentrarea asupra rezultatului intermediar obținut și analiza pașilor parcurși de pe poziția următorilor, ce urmează spre atingerea scopului. Abordarea pozitivă este pregătită și de eșec. El vede ce să facă mai departe, dacă ceva nu merge cum trebuie, este un anumit tip de gîndire, care funcționează spre perfecționarea calităților, capacităților, vieții. O persoană ce gîndește pozitiv exclude treptat din viața sa activitățile păguboase și timpul irosit în zadar pentru acțiuni inutile.

Dar cine merge?

Noi am descris pe luni calea, dar a rămas o întrebare firească. Dar cine merge? Și la această întrebare trebuie să răspundem cu aceiași seriozitate ca și în cazul căutării sensului vieții și a direcției de dezvoltare.

Cine a intrat în acest rîu al vieții? Fiecare dintre noi are propria strategie de mișcare și activitate. Adică, dacă noi am determinat toate căile posibile, atunci noi am ajuns inevitabil la o anumită alegere. La alegerea rolului său. Inițial, noi avem anumite abilități. De aceste abilități în viața noastră răspunde rolul omului. Nu are sens să pretindem ceea ce nu sîntem. Supraaprecierea nu va avea nici un efect. Un rol determinat sau ales corect, prezentată în lume, și care funcționează, cu care sîntem compatibil, este o condiție necesară pentru parcurgerea căii cu succes.

Noi toți trăim în societate, deci jucăm în ea anumite roluri. Putem trece spre starea perfectă în orice rol, pentru că nu există roluri proaste. Există rolurile voastre și roluri străine. Există interpretări proaste ale rolurilor, cînd pentru această interpretare nu sînteți remunerați.

Noi trebuie să punctăm anumite tipuri de roluri, cele mai răspîndite, care au fost evidențiate de către autorii filozofiei strategice a vieții. Acestea sînt: aventurierul negru, adeptul, magistrul, conducătorul, strategul și domnitorul.

Într-un singur material este imposibil să clarificăm toate aceste roluri. De aceea, vom examina coordonatele acestor roluri în următorul articol, despre imaginea veșnică și frumoasă a omenirii. Întrebîndu-l pe Ghennadii Șatov de unde știe el toate acestea, el ne-a mărturisit că toate aceste cunoștințe i-au fost transmise de strămoșii lui. Pe curînd. Ne revedem în călătoria noastră de cealaltă parte a antichității, care inevitabil ne aduce spre noi înșine …

Anna Kunț

 «Превосходное состояние» – состояние, превосходящее все остальные… По ту сторону древности. Часть – 6.

A PHP Error was encountered

Severity: Warning

Message: file_get_contents(https://viza.md/md/latest.rss/6): failed to open stream: HTTP request failed! HTTP/1.1 403 Forbidden

Filename: rss-import/function.php

Line Number: 137