Ștefan cel Mare – сtitor de lăcaşuri sfinte

/ Vizionări: 5200

Ștefan cel Mare – сtitor de lăcaşuri sfinte

 

Ștefan cel Mare – сtitor de lăcaşuri sfinte

„Cronica moldo–germană” – 510 ani
„Cronica moldo–germană” – 510 ani

 

Aflîndu-se, întreaga Ţară a Moldovei, la o treaptă de intensă dezvoltare a meşteşugurilor, fiind în creştere numărul pietrarilor, zidarilor, varnicerilor, teslarilor (lemnarilor), zugravilor ş.a., acumulîndu-se o bună experienţă a construirii unor obiecte laice (militare şi administrative), începînd cu anii 80 domnitorul purcede la înălţarea unor zidiri, prin care „şcoala moldovenească de arhitectură va păşi pe treapta ei de apogeu”. Se cere de subliniat în mod deosebit, ca la biserica din Milişeuti apare o boltire aparte − component arhitectonic, ce „nu-şi găseşte corespondent în bisericile moldoveneşti ale epocii lui Ştefan cel Mare şi în cele mai vechi... Ea se deosebeşte de sistemele caracteristice arhitecturii religioase gotice şi este străină celei de tradiţie bizantină... Sistemul de reazem de pe naosul bisericii Pătrăuţi constituie una din caracteristicele importante ale triconului moldovenesc din epoca de apogeu... Acestui sistem nu-i găsim precedent în epoca anterioara dar nu-i găsim analogie mai strînsă în întreaga arhitectura medievală”. Cu denumirea „bolta moldovenească” sistemul de bolţi moldoveneşti a devenit un element original al arhitecturii religioase medievale”.

De altfel, au remarcat specialişii în materie, şi „utilizarea sistematică a contraforţilor la bisericile de plan triconc constituie o inovaţie tipic moldovenească”. Astfel în arhitectura moldoveneasca, întîi de toate în bisericile epocii lui Ştefan cel Mare, au apărut şi s-au statornicit inovaţii arhitecturale necunoscute ţărilor din preajmă”. În ultimul deceniu al veacului al XV-lea au fost zidite: bisericile Sf. Ioan din Vaslui (1490), Precista din Bacău (1491), Sf. Nicolai Domnesc din Iaşi (1491-1492), Sf. Gheorghe din Hîrlău 1492 , Sf. Nicolai din Dorohoi (1495), Sf. Nicolai din Popăuţ (1496), biserica mănăstirii Tazlău (1497). Ultimele locaşuri sfinte zidite în perioada domniei marelui domnitor au fost bisericile de la Borzeşti (1493-1494) Războieni (1496), Piatra (1497-1498). Biserica Sf. Paraschiva din Dolheşti este ctitorită de hatmanul Şendrea (1481). La 14 noiembrie 1497 Ştefan cel Mare asista la sfinţirea noii biserici înălţate la mănăstirea Neamţ, unde dezveleşte vestita pisanie. Locaşurile sfinte zidite în epoca lui Ştefan cel Mare, ctitorite de el, de alţi înalţi dregători, mari boieri sau feţe bisericeşti „reflectă nu numai importanţa, pe care marele domnitor o acordă vieţii religioase, ci şi raportul exact în care acesta înţelegea să pună biserica moldovenească faţă de domnie, valoarea artistica a locaşurilor în care se închina voievodul, curtea sa şi supuşii săi, exprima forţa spirituală a religiei, iar această forţă este pusă în slujba ţelurilor urmărite de domnie, după cum clădirile înseşi ale bisericilor se încadrează complexului de construcţii laice (cetăţi, curţi domneşti), ce exprimă puterea politica şi militară a suveranului ctitor”.

 

 

Sursa: moldovenii.md