Tămăduitor mirositor

/ Vizionări: 3142

Tămăduitor mirositor

 

Tămăduitor mirositor

Macoveii stupilor

Vara încă nu s-a terminat, dar deja rândunelele se duc şi crengile copacilor se îndoaie de fructe coapte, şi albinele tot mai rar ies din stup – august. Sună clopotele deasupra oraşelor şi satelor, deasupra catedralelor maiestuoase şi bisericilor mici, bucură ochiul ciorchinii de mentă, cimbru, şi capetele deja uscate de mac – august.  În bisericile ortodoxe se binecuvântează crucea şi mierea – august. Se pare că chiar şi aerul este îmbibat de miere - Macoveii stupilor. În această zi timp de mai multe secole în biserici aduceau mierea pentru sfinţire - unul din alimentele cele mai delicioase şi mai sănătoase

Istoricul mierii

Cât timp omenirea cunoaşte, iubeşte şi apreciază mierea, nimeni nu ştie. Dar este cunoscut faptul că savantul antic şi medic Avicenna, care s-a născut în 980 î.Hr. (!), pentru a menţine energia vitală şi sănătatea, a recomandat ca mierea să fie consumată în fiecare zi. Se spune că un senator roman Rumelia, care a vieţuit până la vârsta de 100 de ani atunci când durata medie a vieţii la romani a fost egală cu doar 25 de ani, la întrebarea lui Iulius Caesar despre secretul longevităţii a răspuns foarte scurt: "Mierea înăuntru". Hippocrate şi Pitagora, Democrit, şi Aristofan au preţuit proprietăţile benefice ale mierii şi au recomandat-o nu numai pentru a menţine sănătatea, dar şi pentru tratarea multor boli. Aristotel a scris că mierea are proprietăţi neobişnuite şi îmbunătăţeşte sănătatea.

Mitologii păgâne, manuscrise egiptene, cărţile sacre ale tuturor religiilor menţionează mierea, plătind tributul proprietăţilor sale remarcabile.

 

Tămăduitor mirositor

În miere naturală cercetătorii menţionează 435 de elemente din punct de vedere al biochimiei.

Aproximativ 99% din materia uscată în produs constituie carbohidraţi, totodată conţinutul  zaharurilor simple (glucoză şi zaharoză) ajunge până la 82%, şi zaharozei (un carbohidrat complex) - doar 7%. Este cunoscut faptul că organismul uman poate consuma carbohidraţii simpli imediat, iar cei complecşi sub influenţa enzimelor alimentare ar trebui să se descompună în dizaharide. Mierea oferă organismului ceea ce este atât de necesar pentru funcţionarea normală a muşchilor inimii şi sistemului nervos, şi muşchii scheletici au nevoie de glucoză.

Fac parte din miere şi enzime: invertaza (ajută la transformarea zaharozei în glucoză şi fructoză), diastaza (transformă amidonul în dizaharide), catalaza, amilaza şi multe altele. Este interesant faptul că anume cantitatea de diastază este un indicator de naturaleţe şi de calitate: cu cât mai mare este indicele diastazei, cu atât mierea este  mai bună.

Conţinutul de oligoelemente, în miere, de asemenea, este considerabil, şi combinarea lor seamănă cu plasma sanguină umană. Produsul dulce conţine absolut totul (!): vitamine care sunt esenţiale pentru om, inclusiv o mare cantitate de acid caroten, folic, piridoxina, vitamine K si N. Vitamina C. în miere este într-o cantitate mai mare decât, aproape în toate fructele şi legumele. De asemenea, este important că "vitaminele de miere" sunt păstrate pentru mai mult timp, decât în alimente vegetale. Mierea este bogată în aminoacizi (au fost găsite 16) şi minerale esenţiale, inclusiv siliciu, sare de potasiu, de iod. Datorită conţinutului fitoncidelor mierea are proprietăţi antibacteriene.

Mierea nu cauzează iritaţii sistemului digestiv, are un efect coleretic, liniştitor, benefic asupra sistemului cardiovascular, intestinal, ficatului, rinichilor. Mierea este contraindicată doar atunci când organismul nu asimilează produsele apicole.

 

 

Sursa: zdorovo.ua