Vopsea naturala – de 10 ori mai ieftina

/ Vizionări: 10388

Натуральная краска - в 10 раз дешевле

Un articol din propria experiență. Cînd v-ați decorat ultima dată casa? Anul acest am

fost nevoit să simt prețul vopselelor. Și totodată, am simțit cum sistemul .. „ne păzește”

de cunoștințe în plus și se hrănește din asta.

M-am gîndit să-mi vopsesc casa, care are deja 6 ani, dar și atelierul și casa pentru

oaspeți. Pînă cînd nu s-au făcut sure. Și s-a început: cutie după cutie, ba ceva nu mi-a

ajuns, ba altceva nu s-a potrivit. În rezultat, vopseaua a fost a doua după cheltuielile din

acest sezon - vreo 20 de mii de ruble (circa 5400 de lei – n..r.).

Eu consider că acest lucru nu este rațional. E la fel cum o femeie ar cumpăra o rochie, în

timp ce coase excelent, doar că se lenevește să caute tiparul potrivit.

E una să cumperi de 20 de mii de ruble puieți, semințe – e o investiție pentru sute de

ani! Sau să sapi un iaz. Sau să cumperi de 20 de mii de ruble lemn și acoperiș, ca să

construiești o verandă, care cu siguranță va sta vreo 20 de ani.

Iar vopseaua? În primul rînd, în viață nu se schimbă nimic. În al doilea rînd, aceasta

ține vreo 5-7 ani, apoi îți strică dispoziția cînd te uiți la ea.

Am hotărît că nu e rațional să investesc bani în ceva neimportant. Cu atît mai mult cu cît

vopseaua poate fi fabricată acasă. Mai calitativă, în orice cantități și foarte ieftin! Am

aflat prima dată despre această vopsea de la prietenii din or. Kovceg – ei și-au vopsit

casa așa. Au trecut cîțiva ani și eu m-am copt. Mai departe, informația e de la ei.

Salut, Vadim!

Iată ingredientele finlandeze, pe care le-am folosit și rețeta.

De unde am copiat – nu mai țin minte.

Rețetă finlandeză de fabricare a vopselei

Vă aduceți aminte cum Tom Soyer se chinuia, cînd mătușa Polly îl impunea să

vopsească gardul? Noi depunem în zadar atîtea eforturi pentru vopsitul instalațiilor din

lemn.

Locuitorii Finlandei au stabilit că vopseaua pe bază de ulei nu contribuie la trăinicia

caselor din lemn. Studiile au arătat că sub vopsea se adună umezeală, se creează un

mediu optim pentru dezvoltare microorganismelor, ce distrug lemnul.

Mai bine utilizați rețeta noastră, spun finlandezii. Într-adevăr, asemenea case stau zeci

de ani, fără a fi supuse distrugerii. Propun să promovăm rețeta finlandeză de vopsire a

caselor, construcțiilor, gardurilor. Aceasta va permite economisirea mijloacelor

financiare, păstrarea fondului locativ, construcțiile auxiliare. Rețeta finlandeză este o

găselniță pentru locuitorii de la sate, pomicultori.

Vopsea naturală

Rețeta finlandeză pentru vopsea:

Făină de secară sau de grîu – 720 g,

Sulfat de fier – 720 g,

Sare de bucătărie – 360 g,

Pigment de var uscat – 1560 g

Apă – 9 l

Secretul este în respectarea strictă a tehnologiei. Inițial se ia făina, se adaugă apa rece,

pentru a obține o consistență ca smîntîna. Apoi, cele 6 l de apă rămase se adaugă

fierbinte. Apoi, amestecul se strecoară și se pune pe foc.

Amestecînd încontinuu, se adaugă sarea, apoi sulfatul de fieri, pigmentul de var uscat.

Apoi se toarnă apa fierbinte.

Se vopsește de două ori. Pentru un metru pătrat sunt necesare 300 g. Dacă gradul sau

casa a fost vopsită anterior cu vopsea din ulei, aceasta se curăță. Aplicarea grundului nu

e necesară. Gardul din lemn, prelucrat cu vopseaua finlandeză poate sta fără reparație

pînă la 20 de ani.

Se știe că în casele vopsite cu vopsea din ulei, aerul cirulă prost. Compoziția noastră este

lipsită de acest neajuns. Este recomandabil ca această compoziție să fie pusă în

producție, anexînd și instrucția. Toți vor avea doar de cîștigat.

Din experiența noastră:

Am citit această rețetă, ne-am entuziasmat și am hotărît să încercăm. Sulfatul de fier

deja nu se mai vinde în magazine (sau trebuie să cauți foarte tare), în schimb l-am găsit

într-o piață din Moscova. Cu siguranță, el se găsește și undeva la bazele angro.

Cred că oricine, avînd o carte de telefoane și telefon va găsi sulfat de fier chiar și într-un

orășel (mai ales dacă la răspunsul: „Nu avem sulfat de fier”, întrebi: „Poate cunoașteți

unde se vinde?”. De regulă, oamenii sunt gata să ofere informația).

Pentru noi o mare enigmă a fost „pigmentul de var”. L-am căutat un pic mai mult. Mai

întîi trebuie să înțelegi ce este asta, pentru a le putea explica vînzătorilor (aceștia

întreabă toți ca unul : „Var?” – „Nu” – „Cretă?” – „Nu, pigment. De var”. – Da ce-i

asta?”).

Precum reiese din denumirea de pigment – acesta este un adaos, ce conferă culoare

amestecului. Anterior, acest pigment era ceva obișnuit. Deseori, el reprezintă lut colorat

măcinat mărunt. Este, probabil, cea mai bună și cea mai ecologică metodă. Eu, de

exemplu, am evitat pigmenții în baza oxizilor de crom (verde) etc. Mai ales că ele sunt

mai scumpe ca lutul colorat.

În final, am găsit o bază lângă Moscova, ce vindea pigmenți. Am făcut o cumpărătură

comună, pentru toată localitatea.

Cînd am colectat toate componentele, am pregătit vopseaua, în baza rețetei. Am învelit

căldarea cu o plapumă și am vopsit casa cu amestecul fierbinte, utilizînd periuțe

obișnuite și canistre din plastic, în loc de recipiente.

Note

1. Dacă aveți elemente din lemn și doriți să le păstrați culoarea naturală de lemn –

atunci nu vă atingeți de vopsea: lemnul se înnegrește de la sulfatul de fier. Sub vopsea

nu se vede, însă dacă se spală, atunci rămîne lemnul sur (la fel ca și bîrnele vechi din

lemn).

2. Cuiele din zinc își pierd stratul protector (fierul oxidează zincul. Așa că puteți să nu

cumpărați cuie din zinc, ci din fier, care sunt mai ieftine).

3. E nevoie de timp însorit și uscat în timpul vopsitului, precum și cîteva zile după.

4. Pe timp de ploaie, peretele ud se murdărește. Noi ne liniștim cu gîndul că pereții casei

sunt construiți nu pentru ca noi să ne sprijinim de ei pe ploaie  (este o rețetă cu ulei

fiert: se spune că el nu murdărește).

5. E al șaptelea an (2014), vopseaua se ține. În locurile umezite de ploi a apărut efectul

de transparență, iar culoarea s-a pierdut puțin. În schimb, se vede textura lemnului, fapt

ce creează un aspect plăcut. În orice caz – nu are un aspect neglijent (pe timp uscat,

peretele arată mai frumos decît pe timp ploios).

6. Vopsirea unei case cu două etaje, 6x6 metri în două straturi ne-a costat 260 de ruble

(70 de lei – n.r.), iar cea mai mare parte din preț o constituie pigmentul).

Rezumat.

În general – rezultatul e bun. Casa arată satisfăcător. În vara anului 2014 intenționez să

o vopsesc cu ulei de in.

Cîteva cuvinte despre uleiul fiert. Cel mai frecvent se folosește uleiul natural de in. El se

mai numește ulei tehnic de in.

Uleiul de in are o proprietate, datorită căreia el este utilizat pentru acoperirea lemnului:

fiind încălzit și aplicat pe lemn – el se absoarbe și se usucă, formînd un strat protector.

Uscarea are lor deoarece uleiul de in conține anumiți acizi grași (omega-3 și alții). Nu

toate uleiurile se usucă în timp, unele formează o peliculă lipicioasă ce nu se usucă în

timp.

Toate uleiurile „obișnuite”, ce se găsesc în comerț, conțin un amestec din uleiuri vegetale

și sintetice. Ele se usucă mai rău decît uleiul de in încălzit (sau nu se usucă în general).

Pentru ca comoditatea zugravilor (pentru a nu încălzi uleiul și apoi să nu aștepte pînă se

usucă), producătorii adaugă niște substanțe speciale, ce accelerează uscarea uleiului.

Din păcate, cel mai frecvent utilizat și cel mai ieftin adaos sunt compușii de plumb. De

aceea, uleiul nu se recomandă spre utilizare în interiorul încăperilor. Uleiul tehnic de in

nu poate fi găsit ușor, în schimb aproape în fiecare supermarket este ulei de in obișnuit,

ce costă aproape 100 de ruble pentru jumătate de litru (este și mai scump, dar la ce

bun?). Poate aveți noroc și găsiți cu termen expirat.

Vopsea naturală. Vopsirea podelelor

Este o experiență interesantă de vopsire a podelei cu ulei de in cu ceară.

Am încălzit într-un vas uleiul de in, am adăugat o bucățică de ceară naturală (la 0,5 l de

ulei – o bucățică cît jumătate din degetul mic). Am determinat temperatura uleiului,

băgînd un chibrit în ulei. Dacă el începe să „sfîrîe”, înseamnă că e timpul de vopsit.

Pentru vopsit e mai bine să luați o perie cu peri naturali, cei din plastic se vor topi. Dacă

uleiul este supraîncălzit, trebuie să așteptați pînă se răcește, altfel, și peria naturală se va

încreți.

Uleiul se aplică pe suprafață nu ca la vopsitul obișnuit, ci se introduce în cantități mici:

moi peria, apoi freci amestecul în podea, pe o suprafață cît mai mare. Desigur, scîndurile

trebuie să fie nu doar uscate și geluite, dar și șlefuite. În acest mod, se reduce consumul

de ulei, iar suprafața este mai plăcută la atingere, ea devine aproape lucioasă.

Aplicarea uleiului este un efort fizic util : ) În schimb, cu cît mai bine introduci uleiul, cu

atît mai calitativă va fi suprafața. Nu trebuie să uitați de temperatura uleiului. Dacă s-a

răcit, trebuie încălzit (uleiul fierbinte pătrunde mai adînc în lemn).

Astfel, eu am acoperit jumătate din podeaua de la etajul doi, într-un strat. Peste trei ani,

suprafața nu doar nu s-a șters, dar a devenit mai netedă și mai mată-lucioasă (ceva

intermediar între o suprafață lucioasă și o scîndură mată).

Culoarea lemnului nu s-a schimbat deloc.

Deoarece eu am acoperit doar o jumătate din podea (nu am reușit, iar pe urmă nu am

avut timp), acum se vede diferența între podeaua vopsită și cea nevopsită). Podeaua

nevopsită a căpătat o culoare sură și fadă (în comparație cu cea vopsită) și s-a uscat mai

tare.

Aceasta o compar cu podeaua nevopsită din verandă și cea de la etajul întîi, acoperită cu

„lac pentru iaht”. Podeaua neacoperită e surie, iar lacul cu timpul se zgîrie, crapă și se

șterge (în special, din cauza că bradul e moale), iar crăpăturile, zgîrîiturile și locurile

șterse se întunecă. Acest lucru se întîmplă după 2-3 ani de exploatare.

Concluzie.

Dacă aș fi știut din timp, aș fi acoperit toată podeaua cu ulei de in fierbinte cu ceară (ce-i

drept, deocamdată nu am experiența vopsirii unor locuri mai des utilizate, în verandă

sau în antreu). Însă deocamdată, aceasta este cea mai bună și mai rezistentă metodă și

foarte ieftină…

„Lacurile pentru iaht”, de pare că sunt mai potrivite pentru lemnul mai tare. Însă

oricum el crapă, se murdărește, se șterge. Peste 3 ani, are un aspect neglijent. În casele

unde nu prea calcă picior de om, poate fi lăsată podeaua de lemn simplă. Cu timpul

lemnul se decolorează, însă aceasta nu e o problemă.

Vadim Karabinski