MOLDOVENII.MD

6 ani fără cafea

Mi s-a cerut insistent să povestesc despre cafea. Înțeleg că vor fi discuții și oameni care nu vor fi de acord. Dar nu oblig pe nimeni, doar vă invit să reflectați — poate... Și împărtășesc experiența mea, relația mea cu cafeaua.

Cafeaua nu mi-a plăcut niciodată. Am avut noroc că până pe la 20 de ani nu o beam deloc. Și pentru că mama nu bea, și pentru că gustul îmi displăcea profund. Din acest punct de vedere pot să mă consider norocoasă, fiindcă mulți o beau încă din școală — uneori la prânz se servea cafea în loc de ceai. La copii! Dar despre asta, puțin mai târziu.

Pe la 20 de ani, când eram studentă la universitate, m-am angajat într-o companie de pagere. Programul era așa: 12 ore de lucru, 36 de ore libere. Ziua aveam o tură de zi, apoi una de noapte. Noaptea nu era mult de lucru, dar trebuia totuși să fii treaz și concentrat. Pentru asta foloseam diverse mijloace — inclusiv cafeaua. Strâmbam din nas, suportam gustul și beam, doar ca să nu adorm. Mai ales dimineața, când după tura de noapte trebuia să merg la universitate și acolo, desigur, nu puteam dormi.

Așa am trăit trei luni, apoi am plecat — era prea obositor fizic. Dar obiceiul de a bea cafea a rămas. M-am obișnuit cu gustul ei și am găsit o mulțime de „beneficii” în efectul pe care îl avea asupra corpului meu.

M-am considerat mereu o bufniță — să mă trezesc mai devreme de 9-10 dimineața era un coșmar, până și mama se temea să mă trezească. Bombăneam, mă enervam, și până la 10-11 eram o amibă nemulțumită. Dar cafeaua a schimbat totul. Când mă trezeam, mai exact, când abia deschideam un ochi, mergeam direct spre cafea. După 10-15 minute deveneam om. Fără cafea, însă, eram o scorpie irascibilă. Cafeaua a devenit „ajutorul” meu indispensabil.

Mai târziu am lucrat într-o companie de ceai și cafea. Făceam degustări în magazine, mergeam în deplasări, ofeream oamenilor să guste. Atunci am aflat multe despre cafea și ceai: cum se face cafeaua instant, cum i se adaugă artificial de câteva ori mai multă cofeină decât în cea naturală. După ce am văzut chiar și un video despre asta, nu am mai putut bea cafea solubilă.

Adevărul e că acolo mi s-a spus și cât de „bună” e cafeaua naturală: „nu excită sistemul nervos”, „nu afectează inima” etc. Așa o vindeam. Și mirosea incredibil. În Siberia am întâlnit pentru prima dată acest parfum — uimitor. Cafeaua aduna oamenii în jurul ei. Cu ceaiul era mai greu. Și atunci m-am întrebat: de ce? De ce oamenii se comportă ca niște zombi atrași de mirosul ei?

Cafeaua a devenit o parte uriașă din viața mea. Când mă pregăteam pentru examene, trăiam pe cafea. Când aveam probleme în relații, nu mâncam — beam cafea. Când voiam să slăbesc, tot cafeaua mă ajuta. Beam de la 3 până la 7 cești pe zi. Fără ea nu puteam trăi.

După ce m-am căsătorit și m-am mutat la Sankt Petersburg, am descoperit cafenelele la tot pasul. Nu mergeam la restaurante, dar pentru o ceașcă de cafea găseam mereu bani. Un an întreg am locuit deasupra unei cafenele excelente — cafeaua de acolo era ritualul meu zilnic. O beam chiar și când eram însărcinată sau alăptam — doar puțin, „naturală”, dar nu puteam renunța complet.

Călătoriile în Italia, una dintre țările mele preferate, erau mereu pline de aromă de cafea. Acolo cafeaua e un stil de viață, o tradiție. Toți o beau mereu.

Am legat multe amintiri romantice de cafea — dimineți ploioase, răsărituri, cadouri de 8 martie cu cafea în pat. Părea o parte frumoasă a vieții.

Dar odată, ascultând prelegerile doctorului Torsunov, am început să mă gândesc la dependența mea. În Sicilia, acum 6 ani, am realizat că nu pot fără cafea: dimineața o voiam, altfel deveneam irascibilă. Era o adevărată sevraj. Am recunoscut: sunt dependentă.

Am aflat apoi că cofeina este printre cele mai puternice droguri legale din lume — aproape la nivelul marijuanei. Și totuși o bem zilnic, fără să ne gândim.

Atunci am decis, împreună cu soțul, să renunț o lună la cafea. A fost un coșmar. Două săptămâni de furie, depresie, somn nesfârșit, apatie. Mergeam în cafenele doar ca să simt mirosul. Era o luptă grea.

Dar am rezistat. După o săptămână am simțit prima ușurare. După o lună, parcă mi se ridicase o ceață de pe minte. Mai multă energie, sănătate, echilibru, claritate. Am început să mă aud din nou pe mine însămi.

Astăzi știu: cafeaua este un drog.
Pentru mine, expresia „bea-o din când în când” e ca și cum ai spune „fumează din când în când marijuana”.

Ce am câștigat:
• tensiune normală, inclusiv în sarcină;
• somn bun și trezire ușoară;
• mai puțină iritabilitate;
• claritate mentală și control emoțional;
• mai multă energie;
• mai puțin stres;
• aspect mai sănătos;
• economii financiare;
• libertatea de a nu depinde de o substanță.

Nu am înlocuit cafeaua cu nimic. Corpul își revine singur. Un duș rece e de ajuns ca stimul natural.

Câteva fapte simple:
• Cafeaua deshidratează organismul.
• Afectează inima.
• Elimină calciul, potasiul, magneziul, vitaminele B.
• Dereglează somnul.
• Suprasolicită sistemul nervos și creează irascibilitate.
• Duce la oboseală cronică și îmbătrânire prematură.
• Scade fertilitatea la femei.
• Poate provoca complicații în sarcină.
• Creează dependență fizică și psihică.

Niciun produs nu oferă energie din exterior — doar ne epuizează rezervele interne.

De aceea, în viața mea nu mai există cafea.
Și slavă Domnului. Acum am ceva mult mai valoros — pe mine însămi.

Olgа Valyaeva