MOLDOVENII.MD

80% dintre habitatele protejate ale Europei își pierd vitalitatea: raportul EEA despre cum poluarea distruge pământurile ocrotite

Pînă nu demult am fi crezut că eticheta „arie protejată” este un scut sigur pentru pădurile, pajiștile și bălțile Europei. Însă un raport proaspăt al Agenției Europene de Mediu (EEA) zdruncină această convingere: peste 80% dintre habitatele naturale aflate sub protecția Uniunii Europene se află deja într-o stare precară.

Nu criza climatică este principalul vinovat, ci poluarea agricolă și industrială, desecarea zonelor umede, fragmentarea peisajelor și expansiunea activităților umane.

Imaginea descrisă de experți este alarmantă și pe alocuri dramatică. Pajiști și turbării care timp de secole au fost adăpost pentru mii de specii de păsări, insecte și plante rare sînt astăzi fie transformate în terenuri arabile, fie traversate de drumuri și canale. Bălțile seacă, râurile își pierd luncile naturale, iar pe locul pajiștilor protejate apar ferme și zone industriale.

 „Simplul statut de arie protejată nu mai garantează păstrarea speciilor. Este nevoie nu doar de ocrotire, ci și de restaurarea activă a ecosistemelor și reducerea surselor de poluare”, subliniază raportul EEA.

Printre cele mai mari amenințări se numără:

Poluarea aerului, apei și solului cu pesticide, nitrați și metale grele;

Desecarea zonelor umede și transformarea pajiștilor în teren agricol;

Fragmentarea spațiilor naturale prin drumuri, construcții și exploatări;

Specii invazive care alungă flora și fauna locală;

Degradarea calității apelor dulci, mai ales în ecosistemele acvatice și de luncă.

Ecologiștii avertizează: presiunea agricolă și industrială rămîne cel mai mare obstacol în calea obiectivului UE de a opri pierderea biodiversității pînă în 2030. Cele mai vulnerabile sînt pajiștile, stepele, turbăriile și luncile râurilor — locuri în care viața depinde de apa curată și solurile neatinse.

Raportul include date din ultimii ani din toate statele membre UE și arată că chiar și programele de succes pentru refacerea pădurilor și a râurilor nu reușesc încă să compenseze pagubele provocate de exploatarea intensă a terenurilor.

Există totuși și un semn de speranță: proiectele locale de restaurare a zonelor umede din Germania și Țările de Jos au demonstrat că, atunci când există voință politică și cooperare cu comunitățile locale, ecosistemele își pot recăpăta viața. Însă asemenea inițiative sînt încă prea puține pentru a schimba tabloul general.

EEA insistă că nu este suficientă doar legea și plăcuța „Arie protejată”. Natura are nevoie de răgaz — de reducerea poluării chimice, de limitarea presiunii agriculturii intensive, de râuri care să curgă liber și de pajiști care să înflorească din nou.

Altfel, Europa riscă să piardă aceste colțuri verzi de legendă — locurile care timp de secole au fost casa păsărilor migratoare, a plantelor vindecătoare și a izvoarelor limpezi.