A te muta cu traiul la sat înseamnă a renunța la șabloane

Salut! Numele meu este Nadejda. În vara anului 2019, împreună cu familia, m-am mutat din regiunea Moscova într-un sat "îndepărtat" de lîngă Reazan. Trăind aproape 4 luni în sat, am înțeles că viața înainte era doar un surogat. Este vorba despre schimbările din viața noastră, despre care am decis să scriu. Sper că acest lucru va ajuta oamenii care se află la o răscruce de drumuri să ia decizia corectă.

Schimbări cardinale au început după renunțarea la televizor (nu m-am gîndit niciodată că oamenii depind atît de mult de această cutie). Am început să comunic mai mult cu soțul, să gîndim, să chibzuim. Pe internet urmăream doar ceea ce ne interesa. Și astfel, cu pași mici, în doi ani, de la gîndul la beneficiile alimentelor naturale, am ajuns la dorința de a trăi o viață reală la sat, în propria casă, avâînd o gospodărie mare. Undeva în aceeași perioadă, am ajuns la ideea beneficiului învățămîntului în familie, ceea ce practicăm acum.

Într-o familie obișnuită, părinții și copiii se văd doar dimineața devreme, în grabă, mergînd care la serviciu, care la școală și seara, obosiți, luînd cina în grabă și stând confortabil, apoi unii stau în fața televizorului, alții cu gadgeturile. Și așa, aproape în fiecare zi. Părinții nu știu ce se întîmplă cu copiii lor, iar comunicarea între soți se reduce la "Salut", "Pa", "Cum a fost la serviciu?”. Se creează impresia că aceasta nu este o familie, ci doar oameni care trăiesc sub același acoperiș.

Și unde se duc banii cîștigați cu greu? În general pe alimente (de obicei cumpărate din magazin). Și aici apare întrebarea: "De ce este nevoie de toate acestea?”.

Se crede că o persoană care lucrează de dimineață pînă seara, care nu-și vede familia, face totul bine, "viața este grea, altfel nu se poate". Dar de ce se poate? Ce-ar fi să vă mutați la sat, să vă întemeiați propria gospodărie și să mîncați produsele crescute cu propriile mîini, la ce bun ne trebuie acest cerc vicios: muncă-casă-muncă. Munca este grea peste tot, dar în sat lucrezi pentru tine, pentru familia ta, copiii sînt implicați în cauza comună. Aici problema constă în altceva: "Dacă persoana în sine este dispusă să renunțe la șabloane, să nu fie ca toți și să-și trăiască din plin viața?

Nadia Senciukova