Acest stejar are 900 de ani! El se află în parcul Fredville, Marea Britanie

”Fredville” este unul dintre cele mai mari și mai impresionante specii de stejari din Marea Britanie care cresc în parcul Fredville, ținutul Kent.

Stejarul (lat. Quércus) este o specia de arbori și arbuști din familia fagilor (Fagaceae).

Există aproximativ 600 de specii.

Zona naturală de creștere a stejarului sînt regiunile din emisfera nordică cu un climat moderat. Granița de sud de răspîndire sînt zonele muntoase tropicale; unele specii se regăsesc și mai la sud de Ecuator. Stejarul este bine recunoscut datorită fructelor, ghindelor, care sînt, de fapt, niște nuci.

Cele mai cunoscute specii

Stejar de piatră pe cîmpia Spaniei

Frunze de stejar pendunculant (Quercus palustris)

Diferite specii de stejar sunt răspîndite în țările cu climă temperată și caldă; în țările călduroase-în munți. În America de Sud, cu excepția părții de Nord, nu există nici unul; nu există nici în Australia; în Africa numai în țările din Marea Mediterană. În Europa Centrală există pînă la 20 de specii.

În Rusia, mult este răspîndită doar o singură specie —Stejarul roșu (Quercus robur L.) cu două subspecii: diferența dintre ele constă în faptul că unul înflorește la mijlocul sau la sfîrșitul primăverii – acesta este stejarul de vară, iar celălalt— cu două sau trei săptămîni mai târziu, acesta este stejarul de iarnă.

Stejarul ajunge pînă în nord-vestul Rusiei pînă în Finlanda.

În Rusia de Vest și pe coasta Mării Negre a Caucazului, există o specie foarte comună în restul Europei - stejarul de stîncă (Quercus petraea (Matt.) Liebl.). Ambii stejari constituie componența principală a pădurilor de stejar și a plantațiilor din Rusia, numărul și vastitatea cărora se diminuează în fiecare an.

În Priamur și în Orientul Îndepărtat crește o altă specie - stejarul mongol (Quercus mongolica Fisch. ex Ledeb.), mai rar se întîlnelte stejarul dentata. O mică livadă relicvă de stejar mongol se află în Transbaikal, nu departe de avanpostul de frontieră Uryupino.

În anii 1950-1980, au fost făcute încercări de aclimatizare a stejarului în regiunea Altai. Dacă plantarea din anii 1950 a avut loc cu succes variabil, plantațiile din anii 1980 s-au dovedit a fi cu succes: stejarii s-au înrădăcinat și au dat roade, ghindele sîn răspîndite de păsări și bursuci la distanțe semnificative, unde de asemenea prind rădăcini.