MOLDOVENII.MD

Actinidia arguta — fruct cu gust de kiwi, ananas și căpșună

Formă de creștere a kiwi: viță

Varietăți de kiwi

Kiwi cu puf: Actinidia deliciosa
Kiwi rezistent: Actinidia arguta
Kiwi foarte rezistent: Actinidia kolomikta

Polenizare: cu excepția câtorva soiuri, toate plantele kiwi au nevoie de polenizare încrucișată din partea unei plante separate mascul neroditoare.

Perioadă de coacere: toate fructele kiwi se coc vara târziu sau toamna devreme.

Kiwi rezistent (Actinidia arguta). Acest soi de kiwi va crește foarte rapid, întinzându-și vițele și până la 30 m în copacii din Japonia, Corea, nordul Chinei sau Siberia. În cultură, această energie va fi suprimată și redirecționată. Însă chiar dacă este o plantă mai rezistentă, acest soi de kiwi are un aspect mai delicat decât actinidia deliciosa. Rezistă până la aproximativ – 30°C și necesită doar în jur de 150 zile fără îngheț pentru a duce fructele la coacere.  Fructul este mai mic și poate fi mâncat întreg cu coajă cu tot la fel ca strugurii. Chiar dacă varietățile rezistente la îngheț au fost crescute ca plante ornamentale încă de la începutul secolului 20, doar la sfârșitul secolului au început să fie cultivate pentru fruct. Fructele au fost trecute cu vederea pentru că erau mai mici (de mărimea strugurilor) și aveau coajă verde fină care îi ascundea printre fruzne. Gustul însă este mult mai aromat și mai dulce decât la fructul cu puf. De asemenea fructele sunt dispuse sub formă de ciorchine.

Cultivare și îngrijire

Arbustul kiwi are nevoie de o perioadă lungă de dezvoltare (cel puțin 150 de zile calde, fără îngheț), care nu trebuie să se suprapună peste perioadele reci din toamnă sau iarna târzie.

Distanța de plantare

Alocați o suprafață de aproximativ 18 m pătrați per viță. De-a lungul spalierelor, plantați la o distanță de 3 – 5 m.

Când și unde se va planta

Plantarea se va face toamna târziu sau primăvara devreme. Kiwi poate fi plantat și într-un loc cu umbră parțială, dar cel mai bine se dezvoltă într-un loc însorit, în care se poate întinde pe un spalier. Vițele trebuie protejate de vântul puternic, pentru că rafalele puternice pot rupe lăstarii noi apăruți de pe tulpină.

Pământul

Asigurați un pământ bogat în nutrienți cu compost bine fermentat. Solul trebuie să aibă un drenaj bun. Le place un pământ oarecum acid (pH 5-6.5). Frunzele vor arăta lipsa de nitrogen dacă pământul nu este mai acid. Arbustul nu tolerează solurile cu concentrație mare de sare.
Odată ce planta a fost așezată în locul ei final, udați-o bine.

Sprijinirea plantei

Planta kiwi este un arbust cu vițe lungi, viguroase și lemnoase, asemănătoare lianelor.  În natură ea crește în copaci. Ea nu își poate sprijini greutatea și se va întinde pe o suprafață de zece metri. Are nevoie de un sprijin puternic cum ar fi un spalier mare, o bară metalică sau un gard peste care să-și întindă vițele lungi.

Puteți confecționa un spalier simplu în formă de T, la care ambele laturi să fie lungi de 2,5 metri, dintre care 60 de cm trebuie să fie în pământ, iar prin laturile de sus sa treceți niște sârme. Sau puteți utiliza o scăriță specială care se găsește și în comerț. Plantele kiwi stau agăţate și pe sârmă, asemenea viţei-de-vie din curtea bunicilor de la ţară.

Irigarea

Plantele kiwi au nevoie de mari cantități de apă în timpul perioadei de creștere dar trebuie să fie într-un pământ cu drenaj bun. Nu au nevoie de multă udare numai dacă treceți printr-o perioadă de secetă. Trebuie udate regulat în timpul căldurilor din vară. Nu lăsa niciodată o plată să treacă prin stresul secetei. Stresul cauzat de secetă se manifestă prin căderea frunzelor, îngălbenirea sau arderea marginilor acestora, iar în cazuri extreme se ajunge la căderea tuturor frunzelor și apariția unor lăstari tineri. Mai multe plante mor datorită problemelor legate de apă decât din oricare alt motiv.

Tăierea și conducerea plantei kiwi
Kiwi este ușor de crescut – a face să rodească e problema. Ei vor crește foarte mari lăsați neîngrijiți dar pot fi controlați prin tăiere – aceasta va mări rodirea. E foarte ușor însă să tai toate coardele  roditoare, așa că trebuie să aveți grijă.

La sfârșitul primului sezon:
Dezvoltă o tulpină permanentă. Dacă plantele nu au crescut suficient de mult, taie-le jos până la 4 sau 5 muguri vizibili și încearcă din nou.

La sfârșitul sezonului al doilea:
Dezvoltă  cordoanele principale permanente. Nu lăsați coardoanele să se încolăcească în jurul sârmei din mijloc pentru sprijin. Leagați-le la fiecare 50-60 cm. Dacă se încolăcesc în jurul sârmei, s-ar putea să se constrângă în anii care vin.

La sfârșitul sezonului al treilea:
Dezvoltă coarde roditoare. Coardele ar trebui să se formeze pe părțile opuse ale cordoanelor, la intervale de 20-25 cm. Dacă le lăsați mai apropiate veți avea vițe încâlcite. Coardele sunt ținute 2-3 ani, apoi sunt tăiate pentru a face loc altora noi.
Fructul crește pe coarde care au cel puțin un an, care au părți internodale scurte (distanța dintre 2 frunze), care au muguri dezvoltați și care sunt expuse la soare.

La sfârșitul sezonului al patrulea:
Structura de bază a plantei este completă. Cantitatea fructele scade în fiecare an – cu cât e mai bătrână coarda, cu atât mai puțin rod va face. Așa că ar trebui să tai coardele care au 3 ani, până la cordon pentru a mențina planta tânără. Mențineți câteva coarde sănătoase, coarde de un an sau doi și vei avea roade bune.

La sfârșitul sezonului al cincilea:
Tăieri de menținere. Din acest moment, după ce planta a rodit, tăiați coardele vechi ce își încheie ciclul de viață. Lăsați coarde noi să se dezvolte din cordon la baza coardelor vechi și dirijați noile coarde.

Tăierile din iarnă
Tăierile din iarnă se fac în ultima săptămână din ianuarie sau prima săptămână din Februarie. Scopul va fi să lăsați un număr optim de coarde de 1 an, distribuite în mod egal pe plantă. Fiecare viță va trebuie restricționată la spațiul ei alocat, altfel se va învârti în jurul vecinilor ei și vei avea o junglă legendară.

Tăierile de corecție din vară
Tăierile din vară sunt esențiale pentru a menține un aspect ordonat, spațiu și accesul luminii la coardele roditoare. Va trebui să tăiați de mai multe ori în perioada de creștere. Începe în aprilie și mai, când coardele neroditoare, care nu sunt necesare pentru sezonul următor, pot fi înlăturate. Mlădițele care cresc drept în sus pot fi tăiate la 2 sau 3 muguri. Aceasta va menține un punct de creștere pentru mai multe coarde roditoare care trebuie să le înlocuiască pe cele tăiate sau unde creșterea rapidă poate lua naștere. Orice mlădițe care se încolăcesc sau se încâlcesc vor trebui scurtate.

În timpul lunilor iunie și iulie, va apărea creșterea rapidă așa că tăierea este esențială pentru a menține un aspect ordonat.  Coardele care vreți să le țineți pentru sezonul următor trebuie selectate și lăsate și creșterea excesivă pe o coardă dincolo de fruct poate fi scurtată la o lungime ușor de mânuit.  Lungimea ușor de mânuit este determinată de competiția pentru spațiu de la coardele din jur. Înlăturați mlădițele care se încolăcesc și restrângeți planta la spațiul alocat.
În august s-ar putea să mai trebuiască efectuate tăieri pentru a preveni încâlciri și pentru a menține lumina soarelui la coardele roditoare.

Iernarea

Toate  plantele kiwi tinere au nevoie de o perioada de adaptare la frigul primelor iernii.  În primii trei ani în pământ, tulpina ar trebui acoperită pe timpul iernii cu coceni de porumb, saci de cânepă, izolație pentru conducte, etc. Ele trebuie aclimatizate ușor cu temperaturile scăzute, pentru că orice scădere bruscă poate duce la crăparea trunchiului și astfel la îmbolnăvirea vițelor. Înghețurile care pot interveni iarna târziu omoară mugurii lipsiți de apărare, lucru care limitează recolta de fructe.

Unii oameni restricționează kiwi într-un ghiveci și îi aduc în interior iarna. Dar acest lucru nu este necesar pentru că soiurile prezentate sunt foarte rezistente și pot suporta o iarnă în clima noastră. Deasemenea se poate prelungi dezvoltarea plantei acoperind-o iarna, determinând-o astfel să rodească mai mult anul următor. În majoritatea cazurilor soiurile autofertile sunt cele mai potrivite pentru zona noastră.

Sursa: plantemania.ro