MOLDOVENII.MD

Agricultura intelligentă. De ce Holzer a devenit interesat de Rusia?

Agricultura intelligentă. De ce Holzer a devenit interesat de Rusia?

Sepp Holzer este o legenda vie. El este cel mai strălucitor reprezentant al mişcării agricole, care a devenit cunoscută sub numele de "permacultură" - agricultura permanentă, adică, naturală. Astăzi aşa şi se spune: permacultura lui Sepp Holzer.

Cu mulţi ani în urmă,  la patria lui, Austria, Sepp Holzer a fost numit  fermierul rebel, iar afacerea lui - agricultura sălbatică. Din cauza respingerii normelor tradiţionale de agricultură şi experimentelor efectuate, dlui a fost forţat să plătească sancţiuni, mai mult ca atât, el a fost ameninţat cu închisoare. Acum, know-how lui Holzer - crearea crestelor de pământ, grădinilor de crater, construcţia  iazurilor – evocă printre experţi un entuziasm.

Secretul lui Sepp Holzer este simplu. El supraveghează natura şi încearcă să trăiască după legile sale. Fiind copil, Sepp cultiva diferite plante la ferma tatălui său. Pe timpuri, dlui chema toţi prietenii la fermă şi le împărtăşea cu bucurie descoperirile sale.  Aproximativ acelaşi lucru se întâmplă şi azi. Numai acum la Sepp nu vin băieţii din curtea şcolii, ci agrarienii profesionişti din întreaga lume.  Ferma lui Holzer este situată în munţi, la o altitudine de 1.300 de metri deasupra nivelului mării. Acolo sunt condiţii climatice aspre, pentru care moşia sa din Krameterhofe  este numită Siberia austriacă. Chiar şi în lunile iulie şi august terenurile lui Holzer pot fi înzăpezite, însă totodată la dlui se coc prune, caise, rodesc kiwi şi struguri.

"Toţi vin la mine şi se uită: ce poate fi crescut pe pantele abrupte, în vremea rea şi fără îngrăşăminte? – relatează cu un zâmbet, Sepp Holzer. - Şi atunci când văd o varietate de plante exotice, în general, îşi pierd graiul. Cineva din grupul rus, care recent a venit la mine, a întrebat: "Cum se poate că aici la dvs. înfloresc cei mai frumoşi rododendroni, care pot fi în natură, chiar până la partea de sus a Alpilor, iar la noi, în suburbiile Moscovei, aceste plante nu cresc?" O altă întrebare: "De ce  aveţi pe pante iazuri aşa de mari, de o lungime de  80- 100 de metri, cum apa se menţine în aceste depresiuni ale  solului , şi chiar fără nici o peliculă? La noi apa nu se menţinea chiar şi pe câmpii ... "Atunci eu încep să le explic că este un proces natural normal când natura face totul singură, este important doar să încetaţi să interveniţi".

Trei căi agrare

Permacultura ar putea asigura cu produse alimentare o populaţie cel puţin de trei ori mai mare,

decât cea care acum locuieşte pe glob.

Pus şi simplu, trebuie doar să vă înţelegeţi cu natura.

Sepp Holzer

Atunci când în 1998 unul dintre studenţii austrieci , în lucrarea sa de diplomă, a apreciat performanţele economice ale gospodăriei lui Sepp Holzer în Krameterhofe, ferma a fost vizitată imediat  de Serviciul fiscal, care a efectuat un audit aprofundat, a analizat indicii de producţie de bază, care sunt ,de obicei, stabilite la fiecare 10-15 ani. Ca urmare, organele fiscale au majorat aproape de  zece ori suma impozitelor – de la 24 mii de şilingi austrieci pe an până la 200 de mii.

La întrebarea de ce ferma lui a fost de zece ori mai eficientă decât o gospodărie agricolă medie,  Sepp Holzer a răspuns, că permacultura explică totul.

Astăzi, atunci când vorbim despre agricultură, de regulă, avem în vedere direcţia sa tradiţională şi cea industrială. După cum se ştie, în agricultură de tip industrial, pentru creşterea rapidă a plantelor sunt folosite îngrăşăminte sintetice, pesticide, organisme modificate genetic, precum şi utilaje agricole grele. Datorită acesteia agricultorii obţin roade şi randamente mai mari, însă substanţele chimice sunt dăunătoare pentru mediul înconjurător, iar legume si fructe, crescute cu ajutorul lor, deseori sunt fără gust.

Tipul de agricultură tradiţional sau biologic, se caracterizează prin apropierea de natură, refuzul total la produse chimice de protecţie a plantelor şi îngrăşăminte, la  folosirea rotaţiei culturilor. Avantajul său principal - obţinerea alimentelor sănătoase, neajunsul - randamente scăzute şi costuri ridicate de forţă de muncă.

Permacultura oferă un nou tip de afaceri agricole, bazat pe relaţiile care există în ecosisteme naturale. Permacultură a împrumutat de la agricultura tradiţională respingerea îngrăşămintelor chimice, iar de la agricultura  industrială - maşinilor agricole mari.

Sepp Holzer calculează costurile sale şi, în opinia lui, ele sunt mult mai modeste, decât în agricultura industrială şi cea tradiţională. "În primul rând, am mai puţine forţe de muncă, ceea ce afectează salariile, - explică el. - În al doilea rând, nu-mi petrec timpul,  cultivând plantele – ele se ajuta reciproc. În al treilea rând, calitatea produselor mele este mai mare, pentru că nu am a face cu buruienii – totul este reglementat de natură, iar eu încerc să nu intervin".

Diferenţa principală a permaculturii de la agricultura tradiţională şi cea industrială - respect pentru toate fiinţele vii. Încercând să schimbe lumea înconjurătoare, adepţii permaculturii întotdeauna se gândesc la faptul, cum această decizie va afecta alţi membri ai ecosistemului.

"Foloseşte-ţi creierul pentru a merge în întâmpinarea naturii şi nu împotriva ei, - învaţă Holzer. - Nu încercaţi să luptaţi cu buruienii, deoarece această luptă este extrem de dăunătoare pentru agricultură. Ar trebui să cugetăm: aşi putea eu să-mi asum responsabilitatea, dacă voi schimba ceva? Secretul meu: puneţi-vă în locul porcului, florii-soarelui, râmei şi omului care stă în faţa lor. V-aţi fi simţit bine ? Dacă da, atunci faceţi totul corect. Dacă nu, atunci ghiciţi ce este greşit".

Teoria plantărilor mixte

Fii curios. Sădeşte mai multe seminţe şi aşteaptă ce se va întâmpla.
Ceea ce creşte bine – este la locul său.

Sepp Holzer

În agricultură modernă,  este obişnuit de a creşte pe câmpii agricole câte o specie de plante. O astfel de cultivare monoculturală, în conformitate cu Holzer, aduce numai daune: plantele se dezvoltă şi rodesc în acelaşi timp,
necesită aceleaşi substanţe nutritive, care le impun să concureze unele cu altele. Holzer a ales o altă cale, promovând o plantare mixtă. El este sigur că, atunci când diferitele specii se dezvoltă alături, între ele există o simbioză. Reprezentanţii diferitelor specii au nevoie de substanţe nutritive diferite, de fapt, ele se hrănesc reciproc – frunzişul, părţile moarte ale rădăcinilor fertilizează solul.

Sepp Holzer vorbeşte despre domeniul său din Austria. El, ca şi părinţii, creşte cereale. Dar, împreună cu ei, la Holzer cresc pomii fructiferi, arbuşti, legume şi flori. "Mulţi cred că cereale sunt o monocultura, dar nu este aşa, - spune el. - Pe terenul meu cerealele „conlocuiesc” perfect cu alte plante. Eu recoltez cereale cu combina, apoi las 10 cm din tulpini pentru a nu deteriora în timpul recoltării alte culturi - ridichi, salată verde, morcovi".

Holzer este sigur  că specializarea îngustă pentru  un antreprenor din sectorul agricol industrial  este prea riscantă, nu numai din punct de vedere biologic, ci, de asemenea, economic. În tinereţe, Holzer încerca să găsească un fel de nişă, pentru a se ocupa numai de ea. Unul dintre hobby-urile sale a fost cultivarea ciupercilor – austriacul le producea, procesa şi chiar vindea în alte ţări. Dar, odată vânzările ciupercilor au scăzut brusc  şi el aproape că nu a dat faliment. Potrivit lui Holzer, multilateralitatea, în schimb, redă încrederea în ziua de azi şi de mâine.

Schimbarea Peisajului

Pământul este cel mai mare  capital din lume. Cu o folosire corectă
pământul întotdeauna va aduce bogăţie.

Sepp Holzer

Formarea adecvată a peisajului poate da randamente mai mari ale culturilor - este un alt postulat al teoriei de permacultură. Elementele de peisaj favorite lui Holzer – crestele de pământ (dealuroase sau plate) grădinile de crater. Particularitatea unor şi altor se explică prin formă: diferite plante sunt plantate pe trepte, unele deasupra celorlalte, prin urmare, creşte nu numai  suprafaţa însămânţată, dar de asemenea, sunt create diferite zone ale micro climei.

Creasta de pământ se execută ca un terasament de o altitudine de aproximativ 1,5 metri. Ea se potriveşte ideal pentru regiunile umede în care cad cantităţi de precipitaţii foarte mari – solul pe ea se usucă mai repede, decât pe câmpie. La ultimul etaj cresc bine plantele heliofile, cum ar fi floarea soarelui. Tot acolo sunt plantaţi pomi fructiferi, dar nu şi un măr, ale cărui rădăcini se trag pe pământ, dar cu rădăcinile adânci, cum ar fi cireşe - aceşti copaci vor proteja plantele de mai jos împotriva vântului. În mijlocul crestei sunt plantate orice legume. Şi la poalele ei, unde se acumulează o mulţime de umiditate - castraveţi, dovleci, harbuji.

Grădina de crater este construită după acelaşi principiu ca şi creasta de pământ, numai se dezvoltă în adâncime. Pentru întemeierea grădinii de crater se alege cel mai jos loc pe teren unde se pot colecta apele terestre şi subterane. Grădina de crater este foarte potrivită pentru localităţi secetoase, în care întotdeauna este necesară umiditatea suplimentară, crescând suprafaţă însămânţată, protejând plantele de la vânturi, creând o capcană de căldură şi este ideală pentru legumele hidrofile. În timpul iernii, plantele din această gradină sunt protejate de vânt şi de îngheţuri.

În loc de îngrăşăminte şi mecanizare Holzer  apelează la posibilităţile naturii. Permacultura utilizează orice teren în funcţie de folosul lui, - spune el. - Imaginaţi-vă o zonă situată pe pantele muntelui. Ea trebuie să fie cultivată, dar acolo nu poate fi folosit echipamentul. "Holzer reglementează starea solului la ferma lui cu  ... ajutorul porcilor. Acolo unde el are nevoie de afânare, el aruncă mazăre. Porcii  încearcă să găsească hrană şi cu botul prăşesc solul. În afară de mazăre, porcii găsesc pe teren şi insecte mici. Mâncându-le, ele primesc o hrană valoroasă cu proteine şi, în acelaşi timp, îl lipsesc pe Holzer de nevoia de a folosi substanţe chimice împotriva paraziţilor.

Apa  este cel mai important lucru de pe Pământ. Fără apă nu este viaţă.
Pretutindeni în lume este suficientă apă, chiar şi în deşert.
Este necesar doar să învăţaţi cum s-o găsiţi şi s-o utilizaţi corect.

Reabilitarea balanţei acvatice este tema preferată lui Sepp Holzer. Holzer este împotriva sistemelor de irigare mecanizate, şi explică că, deşi nu întotdeauna sunt în cantitate suficientă izvoare şi apele  subterane, există o mulţime de moduri de a aduce apă pe terenul dvs.  Cel mai simplu – stocarea  apei de ploaie de pe suprafaţă şi canalizarea ei pentru udarea plantelor. O opţiune mai bună – crearea cu forţele proprii a unui rezervor de apă, unde apa se va acumula.

Precipitaţiile se varsă în râpe, transportând cu ele stratul superior al solului fertil. Se începe eroziunea solului, care creşte din cauza vântului. Adăugaţi soarele strălucitor. Pe pământ apar fisuri, plantele se usucă, apare pericolul de incendii. Cine este de vină - natura sau proprietarul terenului? Desigur, omul. Încercaţi să reţineţi toată apa disponibilă şi veţi rezolva o mulţime de probleme mai târziu".

Este important să alegeţi locaţia viitorului rezervor. Fiecare proprietar ştie toate înălţimile şi adânciturile ale terenului, astfel el poate determina cu uşurinţă locul în care se vor scurge apele subterane. Dacă terenul este situat pe câmpie, Holzer recomandă să observaţi plantele. De exemplu, arinul, de obicei, creşte acolo unde există apele subterane. Deci, alături de el şi de alte plante hidrofile, puteţi organiza, cu siguranţă, un iaz.

Fermierul austriac îşi propune să se creeze iazuri fără peliculă, beton şi alte materiale, care sunt frecvent utilizate pentru a retine umezeala. "Nu vreau să perturbez ciclul de apă, aşa că propun să umpleţi rezervorul cu apă într-un mod natural. Mai târziu, acest iaz va promova nu numai creşterea plantelor – în acest rezervor acvatic veţi putea creşte peşti, crabi, păsări de apă, "- explica el.

În bazinele sale Holzer reţine apa exclusiv cu materialele naturale. "Apa întotdeauna încearcă să găsească o portiţă de scurgere, astfel încât ar trebui să găsiţi un loc îngust şi să-l sigilaţi. Pentru început eliberaţi locul pentru viitorul iaz de apă de materiale, prin care se scurge apa: nisip, pietre mici. Apoi săpaţi o tranşee de două până la trei metri adâncime şi bătătoriţi solul cu excavator. Dacă veţi face o blocare buna, apa nu se va curge şi pe fiecare din părţi".

Intuitia şi auto-organizare

Scopul lui Holzer : folosind legile naturii şi principiile de permacultură  el încearcă  să corecteze greşelile din trecut pentru a preveni noi dezastre naturale. Agricultorul austriac conduce seminare în diferite ţări din întreaga lume, şi ele au un mare succes.
Holzer spune că are multe proiecte de succes în Rusia - în partea ei centrală, în partea de sud şi în Siberia. "Recent am început să colaborez cu Universitatea Agricolă din Tomsk: este un proiect mare, şi experienţa noastră ar putea fi utilă pentru oricine, - spune Sepp. - Am plantat plante într-o casetă, care a fost instalată pe copac, am obţinut un fel de cuib. Plantele au început să se caţere  în sus pe trunchiul copacului. Cred că, designerii peisajului şi cei care se ocupă de grădină pot beneficia de ideea noastră. Dar cel mai important lucru, este generalizarea experienţei: o grădină proprie similară,cu ajutorul căreia veţi putea să vă trataţi, poate fi creată de fiecare orăşean. Pentru acest lucru balconul este perfect, iar dacă nu, atunci puteţi fixa lada cu plante pe un perete exterior".

Această filozofie, desigur, nu poate să nu găsească un răspuns la persoane care nu sunt indiferente şi care, aflând despre permacultură, încep să urmeze învăţăturile lui Holzer.

În natură totul creşte într-un mod spontan şi este bine să învăţăm acest lucru pentru a nu interveni. Dar nu toată lumea poate însuşi această teorie inteligentă – sunt necesare o mare auto-organizare, devotament şi răbdare. Acesta este cel mai înalt nivel de dezvoltare a agriculturii, la care putem ajunge numai de sine stătător şi într-un mod conştient. „Agricultura inteligentă" lui Sepp Holzer, în pofida publicităţii, rămâne o ocupaţie rară. Deşi este foarte tentantă.

Sursa: vpomestie.ru