Albinele sălbatice sunt bune pentru recoltă, însă recolta nu este bună pentru albine
Unele dintre produse cele mai utile, care vin în minte - afine, răchiţele, mere, migdale şi dovleac - niciodată nu ar nimeri în farfuria dvs. fără ajutorul insectelor. Nu există insecte - nu este polenizare. Nu este polenizare - nu sunt fructe.
Fermierii care cresc aceste culturi, deseori speră ca albinele melifere să facă lucrul acesta. Însă oamenii de ştiinţă sunt de părere că albinele melifere nu sunt neapărat cei mai buni polenizatori.
Proiectul comun al cercetătorilor de albine din mai mult de zece țări a fost dedicat studierii modului în care are loc polenizarea a zeci de culturi diferite, inclusiv căpșuni, cafea, hrişca, cireșe și harbujii. Autorii studiului scriu în revista Science: chiar și atunci când apicultorii instalează în câmp mulţi stupi, recolta este bună numai dacă, de asemenea, apar insectele sălbatice locale, cum ar fi bondarii sau albinele dulghere.
"Din cele scrise aflăm o informaţie ieşită din comun: albinele melifere nu pot face față sarcinii. Ele au nevoie de ajutorul verilor și rudelor lor - albinelor sălbatice", - spune Marla Spivak, profesor de entomologie la Universitatea din Minnesota. - "Prin urmare, să facem ceva pentru a răspândi această veste, ca albinele noastre melifere și populațiile de albine sălbatice să fie sănătoase".
Din păcate, al doilea studiu, de asemenea, publicat în Science, arată că albinele sălbatice trec prin timpuri grele.
De fapt, studiul continue lucrările scrise cu un secol înainte de Charles Robertson, "unul dintre cei mai mari savanţi din America, pe care nimeni nu-l cunoaşte", - spune Laura Burkle, ecologist de la Universitatea din Montana.
Robertson a predat biologia și limba greacă în Colegiul Blackburn din Carlinville și a fost fascinat de relația strânsă între insecte și flori. El a petrecut ani de zile în pădurile din jurul Carlinville, observând cu atenție care insecte vizitează florile sălbatice și în ce anotimp.
Burkle, cu o colegă de la Universitatea din Washington din St Louis, Tiffany Knight, au mers la Carlinville în scopul de a vedea care parte a ecosistemului descris de Robertson încă mai există.
Majoritatea pădurilor din jurul orașului s-a transformat în lanuri de porumb şi de soia sau în suburbii. În fragmentele de pădure rămase, Burkle și Knight au descoperit toate plantele cu flori pe care Robertson, le-a înregistrat în notiţele sale făcute un secol în urmă. Se pare că din cele 109 de specii de albine, pe care le-a înregistrat Robertson, mai mult de o jumătate au dispărut din zonă.
"Noi nu știm de ce," – recunoaşte Burkle.
Una din cauze, ar putea fi pierderea locurilor de cuibărit ale acestor albine. Dar şi schimbările climatice pot juca un rol aparte.
Se pare că albinele dispărute au depins doar de câteva tipuri de flori pentru hrană. Pentru supraviețuirea acestor albine este necesar ca florile lor preferate să înflorească atunci când ele încep să zboare și au nevoie de hrană. Încălzirea ar putea, pur și simplu, exclude această perioadă.
Burkle, a spus că în prezent interacțiunea între flori și albine pare a fi mai slabă. La un soi de flori pot zbura numai una sau două specii de albine și, probabil, doar timp de o săptămână.
Mulți cercetători încearcă să vină în ajutorul albinelor endemice și fermierilor al căror bunăstare depinde de ele.
Claire Kremen, specialist în biologie şi conservarea naturii la Universitatea din California, Berkeley, co-autor al primului studiu publicat în Science, consideră că una dintre problemele majore pentru albinele sălbatice este specializarea agricolă, care creează un câmp imens, cu doar o singură cultură.
Aleea migdalelor din California, de exemplu, în luna februarie, reprezintă o mare în floare. Și cât cuprinde privirea, este o sărbătoare pentru albinele melifere care sosesc aici din întreaga țară.
"În schimb în alt anotimp aici nu mai înfloreşte nimic", - spune ea.
Acest lucru înseamnă că aici nu trăiesc albinele. "Într-adevăr, în locurile ocupate de suprafeţe imense cu monocultura migdalelor, nu găsim albinele locale" - adaugă Kremen.
„Ne poate ajuta plantarea altor flori între aleile de migdale şi în jurul lor, probabil, în formă de un gard viu, înfloritor toată vara”, - crede omul de ştiinţă.
„Un alt beneficiu vor aduce fermele cu câmpuri mai mici și o gamă diversă de culturi, înflorite la momente diferite. Albinele sălbatice,- spune Kremen, - au nevoie de diversitate”.
Sursa: facepla.net cu referire la npr.org
ABONAȚI-VĂ 
235