MOLDOVENII.MD

Alimentația

Alimentația a devenit un subiect extrem de dezbătut în ultimii ani și cred din toată ființa mea că asistăm la cea mai mare și mai rapidă schimbare alimentară din istoria omenirii. Nu cred că omul a devenit vreodată conștient într-un timp atât de scurt de greșelile sale, așa cum o face omul contemporan. Chiar acum, în timp ce eu tastez, undeva pe planeta asta cel puțin un om spune nu alimentației abuzive și îmbrățișează compasiunea și respectul față de cei care îi sunt vecini pe planeta asta.

Este într-adevăr ridicol de câtă nebunie a dat dovadă omul, și câte dezastre a putut să provoace. Într-o parte a lumii sunt protejați câinii prin legi și în alta sunt masacrați în piețe publice. Într-o parte a globului sunt măcelăriți delfini și în alta sunt o specie protejată prin legi. Într-o parte a globului elefanții sunt batjocoriți și mutilați pentru amuzamentul unora și în altă parte organizațiile se chinuie să prevină extincția lor. Într-o parte a globului sunt omorâte zeci de mii de găini pe zi iar în alta oamenii le spală în chiuvetă și le usucă cu foehn-ul (spre deliciul găinușelor). Într-o parte a lumii mamele văcuțe sunt despărțite de proprii copii pentru că aceștia să ajungă în farfuria unor oameni, iar în altă parte se sărbătorește nașterea unui vițel cu mare fast iar mama nu va fi despărțită niciodată de puiul ei.

Și toate se petrec la noi pe planetă. Pe planeta aceasta extraordinară care este un conglomerat de minuni.

Ne bucurăm că facem parte din schimbare și că putem să fim martorii acesteia. În câțiva ani s-au schimbat atât de multe iar câteodată este greu să ținem pasul cu ultimele noutăți din lumea veganismului. Atâtea personalități care ajung să își schimbe modul de percepție asupra alimentației lor încât este imposibil să mai deschizi televizorul, sau paginile de socializare, și să nu afli că X a devenit vegan sau că era de nu știu câți ani însă nu s-a mediatizat lucrul respectiv.
Este încă dureros să înțelegem de ce omul spune că iubește doar anumite animale și pe altele le mănâncă, însă totul face parte din tranziție iar veganismul este o decizie pe care oricine o poate lua, din orice motiv, chit că este vorba de alimentație, ecologie sau compasiune. Iar modul de a te hrăni poți să-l schimbi prin simpla afirmație: Pentru mâncarea din farfuria mea nu a suferit nici o ființă.

În decursul anilor am primit o serie de întrebări de la diverse persoane și aș dori să le expun în cele ce urmează.

„Te-ai mai întoarce vreodată la a mânca mortăciuni, fluidele acestora sau ovulațiile lor?” Întrebarea reală este de fapt ceva de genul: „Niciodată? Nici carne? Nici lapte? Nici brânză? Nici ouă? etc”. Răspunsul este și va rămâne același întotdeauna: am provocat destulă suferință în cei 27 de ani de alimentație ”omnivoră”. Îmi ajunge. Următorii ani, oricâți vor mai fi ei din călătoria aceasta, îi voi petrece fără cruzime în farfuria mea și a celor din familia mea. Niciodată nu îi voi pune în gura copilului meu, soțului meu, oricărui membru al familiei mele, prietenilor mei și oricărui om care îmi va călca vreodată pragul,suferință. De ce aș face așa ceva? Altceva nu este de mâncat?
„Dar pește? Peștele nu este un animal, este mai mult o plantă. Dar icrele?” Pentru cei care încă nu au aflat că peștele este tot un animal…aceștia trebuie să știe că indiferent de faptul că majoritatea dintre ei nu țipă de durere (neavând corzi vocale) ca mamiferele terestre, ei tot pot percepe durerea la fel ca toți cei care au un sistem nervos central. Când li se prinde cârligul acela în cerul gurii nu există niciun dubiu că ei simt durerea aceea nimicitoare. Și doar pentru acest lucru niciodată nu consum pește. Cât despre icre, acestea sunt ovulația peștilor femele care pe mine nu mă interesează să o consum. Un alt lucru care mai preferă unii să consume sunt lapții, și aș dori să-i anunț că aceștia reprezintă sperma peștilor J.
„Și carnea de pui sau curcan care sunt slabe?” Dacă prin slabe oamenii se referă la cantitatea de grăsime, într-adevăr au oarece dreptate că găinile sau curcanul nu vor fi niciodată grăsuțe ca porcii. Dar aici nu este vorba despre grăsimea lor, ci despre aceeași problemă de etică, de ce să ucid când aș putea să trăiesc în armonie cu natura și cu animalele? De ce aș ține animale lângă mine, să le cumpăr mâncare pe timpul iernii, să am grijă să nu le omoare alte animale ca în cele din urmă să le omor eu? Ce logică este aceasta? Pentru mine nu are sens să țin un animal lângă mine, să-l îngraș, să-l protejez, să investesc dragoste și atenție pentru ca mai apoi să-i tai beregata.
„Dar ouăle ce au?” Stai să vedem…știai că oul este ovulația găinii? Ovulația este un ou nefecundat care așteaptă sperma cocoșului ca să iasă un pui din el. Dacă oul nu este fecundat în corpul găinii acesta părăsește corpul găinii. Ok, dacă încă nu s-a înțeles…de ce aș lua oul nefecundat al găinii scos pe târtiță și l-aș pune în tigaia cu ulei încins? Pentru mine acest lucru a devenit dezgustător și nepotrivit. Ovulația găinii este doar a găinii așa cum a mea este doar a mea și nu vine nimeni să-mi scoată ovulul din uter sau să aștepte sa-l elimin.
„Dar lactatele ce au?” Pe lângă hormonii de creștere pentru rasa respectiva de la care provin? Înafară de tot felul de antibiotice? Înafară că este omorât un pui ca să sug eu lapte și să îmi pun brânză în salate? La ce îmi folosește mie laptele destinat unui vițel? Îmi doresc să ajung o vacă? Nu, mersi. Sunt bine în starea de om. Și mai presus de toate cine sunt eu să decid soarta puiului unei alte ființe? Cine sunt eu să-i iau puiul și să îl ucid? În plus, eu am fost înțărcată în urmă cu 30 de ani și corpul meu (la fel ca toate celelalte ființe) a încetat să mai producă enzimele necesare digerării laptelui, deoarece laptele este un aliment care substituie mâncarea solidă până poate puiul respectiv să își procure singur mâncare. Ceea ce înseamnă că toți oamenii aceia alergici grav la lactate nu pot să țină în corp astfel de produse. Ceilalți care consideră că le fac atât de bine, habar nu au ce dezastru se produce în corpul lor cu alimentele pe care corpul nu reușește să le descompună.
„Cu proteinele ce te faci, ca doar carnea are proteină, și este o proteină de calitate superioară?” E simplu, ca să nu ucid pentru „super proteină” voi prefera proteinele vegetale, așa cum fac toate ierbivorele de pe planeta asta. Toate plantele au proteine în ele. Ideea este ca și în cazul cărnii să le mâncăm cât mai crude pentru a asimila acele proteine, care și ele la rândul lor sunt descompuse de organism în aminoacizi. Prin intervenția termică mare parte din proteine mor (în funcție de durata gătitului, intensitatea focului etc.). Aș fi curioasă să știu dacă cei care vorbesc despre „super proteina” animală ar alege să agațe un animal de cel puțin 100 de kilograme de picioare și să-l înjunghie în gât pentru ca apoi să-și taie o bucată din proaspătul cadavru și să o mănânce crudă. Sau va prefera să-și crească niște roșii și ardei în curte și să-ți facă o salată? Este o diferență, nu? Mai este un aspect: vaca mănâncă vegetale cu proteine à omul mănâncă vaca care a mâncat vegetalele cu proteine. Nu este mai simplu să mănânci vegetalele decât vaca? Nu e mai bine să mănânci proteină vegetală la prima mână decât proteină animală de mâna a doua?
„Și cu calciul cum stai? Prost, presupun, dacă nu mai mănânci lactate”. De obicei când aud întrebarea cu calciul îmi dau seama de câtă îndobitocire au parte oamenii cu „ajutorul” mass-media. Lactatele, pe lângă faptul că sunt niște lucruri complet nepotrivite pentru un om adult care a fost înțărcat la vârsta de un an, sunt pline de tot felul de ciudățenii pe care ”producătorii” nu sunt obligați să le scrie pe ambalaje. Cine a văzut untabel de ingrediente pe sticla de lapte? De ce sunt antibiotice în lapte? Pentru că vacile stau într-o mizerie de nedescris iar ugerele lor sunt permanent pline de puroi și fecale. Tot puroiul acela și fecalele trec în lapte și pentru ca ”producătorii” să nu aibe probleme cu vreun client care face toxiinfecție alimentară de la vreun stafilococ, atunci „îmbunătățesc” laptele cu niște antibiotice, sau le injectează direct în văcuțe. De ce sunt hormoni de creștere în lapte? Pentru că puiul vacii, denumit vițel, crește conform rasei lui, vreo 200 de kg într-un an. Uau, nu-i așa? De ce sunt alte tipuri de hormoni în lapte? Pentru ca văcuțele să producă lapte până la epuizare pentru ca oamenii să aibe cu ce să mănânce cerealale de dimineață. Și calciul? Calciul este în stare vegetală în toate plantele. Mineralele sunt hrana plantelor, acestea transformându-le cu ajutorul soarelui și a apei din starea lor anorganică într-una organică care poate fi digerată de corpul nostru și al animalului respectiv. Este simplu: decât să mănânci var nu este mai plăcut să mănânci susan? Ideea ca și la proteine este să le mănânci cât mai crude deoarece prin intervenția termică se distrug în mare parte. Încă un lucru…dacă sunt atât de îngrijorați „producătorii de lapte”(de fapt ei sunt exploatatorii de animale, producătorii de lapte sunt animalele) ca populația ar muri fără lapte din cauza lipsei de calciu, de ce nu ne vorbesc și despre sutele de studii care demonstrează că laptele ne scoate calciul din oase și nu invers? De ce nu ne informează că în momentul ingerării produselor lactate, pentru ca organismul să încerce să le digere, folosește cantități industriale de calciu și magneziu? Pentru că ei, săracii, pe spinarea cui ar mai face atâția bani? Iar cei care își cumpără suplimente cu calciu, ar trebui să-și pună întrebarea următoare:de ce cumpăr calciu dacă mănânc atâtea lactate?Nu ar trebui să fie suficiente lactatele? Vrei să-ți spun eu de ce cumperi și suplimente? Pentru că cei care îți vând „gogoși” alimentare la televizor sunt aceeași care îți vând și medicamentele și nu este de ajuns pentru ei să îți vândă lactate, ci trebuie să îți vândă și niște suplimente, că doar sănătatea ta este cel mai important lucru pentru aceste corporații. Deci cu calciul, noi stăm bine…chiar foarte bine.
„Și cu B12?” Asta este o întrebare care o adresează de obicei așa zișii „demagogi” cibernetici care preferă să stea cu mortăciunea în farfurie când citesc un articol. Într-adevăr despre vitamina B12 sunt puține informații iar doctorii știu și mai puține. Se pare că această vitamină este produsă în corpul nostru cu ajutorul unor bacterii undeva în intestin, se presupune în apendic. După părerea mea corpul este o mașinărie extrem de complexă despre care nu se știe mare lucru încă. Astfel, nu-mi fac griji pentru ceva ce au descoperit niște bezmetici în halate albe făcând experimente sadice pe alte ființe.
„Păi și ce mai mănânci?” Mie mi se pare că lipsa de diversitate se află în industria aceasta monstruoasă a exploatării și nu în lumea vegetală. Un simplu exercițiu: enumerați pe o foaie câte fructe, legume, semințe, nuci, cereale, plante comestibile din flora spontană cunoașteți. Pe altă foaie enumerați produsele animale (nu trișați la iaurt să scrieți iaurt cu fulgi de cereale, iaurt dietetic, iaurt cu probiotice, iaurt cu căpșuni și altele – cum ar fi favoritul nostru IAURTUL PENTRU COPII; toate sunt același produs, doar că sunt schimbate din când în când ca să dea impresia că sunt atâtea alternative!). Se vede diferența?

Sursa: valeacurcubeului.com