MOLDOVENII.MD

Antichitățile Tiwanaku și viitorul așezărilor ecologice

Eu nu desconsider oamenii de știință și producătorii agricoli moderni, vreau doar să-mi exprim admiraţia faţă de agricultorii antici: din resursele simple care întotdeauna au fost la îndemână - apă, sol, plante – fără a folosi sere sau îngrășăminte chimice, ingineria genetică, ei au creat un sistem genial, extrem de simplu, în care nu este nimic de prisos, dar fiecare element îndeplineşte mai multe sarcini funcționale și completează alte elemente. Aceasta este o proprietate a organismului viu, divin, creat de oamenii implicaţi în armonia universului. Această stare de armonie este metoda lor principală.

O mare parte din metodele utilizate de agricultorii antici acum stau în fața ochilor noștri. Şi unele dintre aceste fenomene le voi descrie, nu numai pentru a confirma corectitudinea anticilor, dar de asemenea pentru a descoperi, eventual, metoda care au folosit-o, ca noi mai târziu să punem bazele propriului concept al naturii pentru a crea viitoare așezări.

1. Pajişti

Acea parte a cositului nostru care se află aproape de râu este foarte plată și netedă. Apoi merge un povârniş, o jumătate de metru și apa. Iarba în mijlocul pajiștii nu este bună – snopii ies rari, dimineaţa ai cosit, seara greblează, totul este uscat. Dar cu trei, cinci metri în partea din față a râului vegetația devine luxuriantă, snopii sunt puternici, îi lăsăm întotdeauna să se usuce până la capăt două sau trei zile.

Deci, apare ideea de la sine: dacă peste fiecare 6-10 metri ar curge râuri, atunci tot fânul ar fi ca de pe coastă și am strânge fânul într-o cantitate mult mai mare de câteva ori. Acest lucru este nimic altceva decât câmpiile ridicate din Altiplano! Totodată, pentru a crea această tehnologie nici nu avem nevoie de cunoașterea mecanismului care duce la o creștere impetuoasă a ierbii, noi pur şi simplu am observat unde iarba creşte mai bine. Poate că dacă vom examina atent alte direcții, atunci vom înțelege modul în care a fost creată tehnologia dezintoxicării și cum într-o singura noapte să construieşti un oraș.

Deși putem spune unele lucruri şi despre mecanismul în cauză. Desigur, rolul principal îl joacă asigurarea plantelor cu apă. Plantele sunt alimentate cu apă nu prin rădăcini care ajung până la râu (acolo unde rădăcinile ajung până la apă tot teritoriu este năpădit de rogoz) sau chiar până la apele subterane (apele subterane și în mijlocul pajiștii se află la aceeași adâncime). Mai degrabă, este vorba de cantitatea rouăi. Aerul deasupra râului este mai umed, cu îndepărtarea de la râu umiditatea scade, şi respectiv scade şi cantitatea de rouă.

Apropierea apei aplanează şi temperatura climei: apa are o capacitate termică foarte mare, astfel încât ziua ea stochează căldura, fără a permite razelor solare să ardă iarba, iar noaptea întoarce căldura, contracarând înghețurile pe suprafeţele locale. Astfel, perioada de vegetație creşte cu câteva săptămâni: în primul rând, datorită germinării timpurii şi ofilirii târzii, în al doilea rând, datorită creșterii în timpul căldurii și secetei.

Trebuie să spun că aceste considerente nu descriu toate proprietățile favorabile ale apei.

2. Terenul arabil

Un alt teren de cosit este adiacent cu ogorul abandonat. Terenul arabil are nevoie de mai mulţi ani pentru a se restabili în forma originară. Microflora solului ruinată, lipsa râmelor din care cauză pământul nu este afânat și nu se umple cu aer, rugozitatea suprafeței și lipsa unei acoperiri neîntrerupte contribuie la uscarea mai rapidă, terenul arabil a fost abandonat de insecte și nu are cine să polenizeze florile, a fost schimbată compoziția vegetației: ierburile perene, acești agricultori ai lumii plantelor, au fost afectaţi până la rădăcini, și acum dirijează spectacolul plantele anuale, agresive şi nomade. Însă ar trebui să mulţumim şi acestora, deoarece ele umplu golurile pe suprafaţa terenului.

Dar, există în toate acestea un detaliu neașteptat: pe marginea terenului arabil vegetația este luxuriantă și suculentă, ea este mai bună nu numai decât cea din mijlocul ogorului (plantele perene nu au reuşit să ajungă acolo), dar şi de pe pajiştea adiacentă. Cel mai bun fân îl cosim anume pe marginea terenului arabil.

Și se vede că este vorba de relief: ierburile s-au întins şi au acoperit suprafaţa accidentată, dar la un metru distanță unul de celălalt sunt trase brazde de o adâncime de 30 cm în adâncime. Este clar că un astfel de relief contribuie la păstrarea umidităţii: apele de zăpadă şi de ploaie rămân în mare parte pe loc și nu se scurg în râu.

3. Grădina

Grădina noastră este situată pe un versant de 5-10grade, dar apa nu se scurge, deoarece cartofii sunt acoperiţi cu movile transversal pantei. Însă este interesant că ultimele rânduri de cartofi păstrează mai mult frunzele verzi și dau o roadă mai bogată. Cauza ar putea fi una singura - schimbarea terenului: ultimul rând este aproape situat pe o pantă abruptă (0.5-1 m), urmat de o râpă foarte abruptă (30 ° -40 °). Nu pot explica exact ce fel de energii sunt implicate aici, dar ca fizician pot face o analogie: pe punctele de vârf ale câmpului electric crește intensitatea, se vede că acest lucru explică de ce parafulgerul funcţionează. Tot aşa şi zonele geo-patogene ale pământului sunt asociate de rupturi la suprafaţa pământului vizibile sau subterane, cu ieșirea la suprafaţă a apelor subterane. Zonele geo-patogene sunt caracterizate de vegetație luxuriantă, sub ele deseori trec râuri subterane. Probabil că sistemul de câmpii ridicate creează o zona geo-patogenă locală. Locuirea omului în această zonă nu este dorită, dar plantele și insectele se simt în ea minunat.

4.Ciuperci

Același lucru ne pot spune şi ciupercile. În stepele noastre sunt destule fîşii forestiere. Și ce este interesant: în șanțuri plantaţi cu arborii cresc o mulțime de ciuperci, dar nu direct în șanț, ci la câțiva metri în lateral. Ciupercile sunt chiar mai multe decât într-o pădure naturală. 

5. Veverița

Toate exemplele de mai sus ne conving că şi noi suntem în măsură să creăm noi tehnologii, trebuie doar să ne uităm atent la ceea ce ne înconjoară. Lumea este plină de sfaturi, informaţii şi, uneori, cereri directe pentru o acțiune imediată. Chiar și un proces aparent complex, cum ar fi detoxicarea produselor noi am putea examina, supraveghind animalele care sunt consumatori.

Amintiți-vă de veveriţa aducând ciupercile uscate Anastasiei: oare nu aceeaşi veveriță a fost urmărită de vechii locuitori din Tiwanaku, creând propria sa metodă de detoxicare? Într-adevăr, o veveriță usucă ciupercile, iarnă ele sunt înghețate, iar cât priveşte dezalcalinizarea, poate ea nu este necesară pentru ciupercile noastre, sau poate că veverița foloseşte saliva care este alcalină, sau există un alt secret individual sau de origine vegetală, sau depinde de microflora locală.

6. Utilizarea tehnicilor antice în aşezarea ecologică

Tehnologia câmpiilor ridicate se regăseşte în ideea Anastasiei privind necesitatea creării unui iaz pe teren și o completează. Apare un întreg sistem de rezervoare acumulatoare pentru apă care acoperă întreaga zonă şi nu-i permit să piardă umiditatea. Acest lucru este important mai ales dacă terenul este înclinat. Unele dintre rezervoare se pot usca şi sunt folosite pentru îngrășăminte, altele, permanente, pot servi pentru creşterea peştilor.

Terenul accidentat poate fi folosit pentru a accelera creșterea copacilor, atât fructiferi, cât şi a cedrilor. Și gardul viu ar putea deveni rapid de nestrăbătut, fiind plantat în șanț. Doar voi preciza, că întrebarea privind efectul benefic al zonelor geo-patogene locale asupra copacilor necesită o observare şi o cercetare suplimentară, este de asemenea necunoscut, dacă aceeași energie are acelaşi efect asupra foioaselor și coniferelor, diferitelor specii de arbori. Şi cu plantele erbacee în detalii nu este totul clar. Cred că există o mulțime de sfaturi, pe care le putem găsi în arta chineză Feng Shui.

7. Pădurea şi gardul viu

Copacii înșiși reprezintă rugozităţi de teren, de fapt, sunt acele îndreptate spre cer. Acest lucru înseamnă că în jurul arborelui există o zonă de energie crescută. Prin urmare, copacii individuali au avut la slavi o semnificație religioasă. Iar, pădurea influenţează asupra climei. De exemplu, la hotarul între pădure și stepă apar nori pe cer, dar deasupra pădurii plouă, iar deasupra stepei - nu. Pentru formarea picăturilor de ploaie în afară de umiditatea aerului sunt necesare şi centre de condensare, create de radiațiile copacilor îndreptaţi în sus.

Prin urmare, gardul viu creează o microclimă. Acest lucru este confirmat de următoarea observație: în satul nostru, în stepă nici coacăza nu rodeşte, iar la doi kilometri distanță, într-o pepinieră, înconjurată de o fîşie forestieră, randamentele sunt pur și simplu minunate.

[1] Anastasia folosește în alimentaţie numai ciuperci uscate. Multe ciuperci se referă la condițional comestibile, adică necesită o prelucrare suplimentară înainte de consum și probabil , veveriţele care deservesc Anastasia, utilizează această metodă de uscare şi congelare. Deci, această metodă exista în mod natural în univers.

[2] Detoxicarea este una dintre cele mai actuale probleme pentru noi, apărută în legătură cu utilizarea pe scară largă a pesticidelor și erbicidelor, poluarea radioactivă, distrugerea solului. Desigur, noi avem alte plante și alte toxine, prin urmare trebuie să înțelegem nu numai rezultatele obținute de către agricultorii antici, dar de asemenea şi metoda propriu-zisă pentru a o folosi în condiţii noi. Aici sunt prezenţi şi castraveţii amari, ciupercile condițional comestibile, problema folosirii vârfurilor de cartofi pentru a hrăni animalele domestice, să nu mai vorbim de conservarea recoltei. Poate că corelarea puternică a caracteristicilor de detoxicare cu protecția recoltei ne spune că intoxicarea plantelor este o consecință a contaminării cu microorganisme, probabil, cu ciupercile microscopice (ciupercile însăși sunt deseori toxice).

[3] Slavii considerau drumul un loc rău (cu alte cuvinte, o zonă geo-patogenă), chiar și copacii tăiaţi in apropierea drumului nu au fost folosiţi în construcții.

Sursa: tartaria.ru