Argila este un remediu bun (Partea I)

Istoria argilei este atractivă şi interesantă. Începe cu legendele despre crearea primului om – Adam, pe care Dumnezeu l- a modelat din lut şi apoi a suflat viaţă în el (probabil, din acest motiv, foarte mult timp, figurinele zeilor se sculptau anume din lut).

Ca material plastic, lutul a fost folosit în aproape toate sferele şi domeniile vieţii umane. Acesta a fost utilizat în lucrările de construcţii, din el se făceau vase, ulcioare, oale şi toate acestea erau pictate colorat. Când a fost inventat scrisul, prima "hârtie" au fost plăcile de lut subţire pe care se scria cu beţe ascuţite.

Egiptenii au folosit lutul pentru îmbălsămare, se ştia încă din în antichitate, că în lut nu există bacterii, el absoarbe toxinele găzoase, lichide şi mirosurile din jur, omorînd microbii patogeni. În prezent, mulţi dintre dvs. ştiu că dacă vom pune în frigider o farfurie cu praf de lut, peste 2-4 ore mirosurile neplăcute vor dispărea.

Morcovii, sfecla, ridichia, cartofii nu putrezesc toată iarna, dacă le plasaţi timp de câteva secunde într-o masă de lut şi apoi le veţi usca. Oăle presărate cu argilă, se păstrează mai bine pe timpul cald. Şobolanii şi şoarecii nu se otrăvesc, dacă în apropiere zac straturi de lut. Dacă vă veţi spăla capul cu apă în care se conţine argilă, atunci mătreaţa dispare şi părul creşte mai bine. Dacă argila este diluată cu apă, apoi pusă pe o cârpă şi se freacă dinţii cu ea, gingiile nu vor sângera şi culoarea galbenă va dispărea. Dacă veţi folosi fragmente de lut în loc de hârtie igienică,niciodată nu veţi avea hemoroizi. Dacă ochii sunt spălaţi cu apă diluată cu argilă, atunci inflamaţia pleoapelor şi ochilor se vindecă rapid.

Din toate timpurile, cu lut se tratau diferite intoxicaţii alimentare, precum şi holera, dizenteria şi multe alte maladii infecţioase. De exemplu, Ludovic al XIV ,a folosit lutul contra indigestiei cauzate de supraalimentare. În timpul războiului din 1914-1918 soldaţii francezi adăugau un pic de lut în muştar pentru a preveni dizenteria. Ruşii de asemenea, au folosit zgura în interior. În Indochina, până în prezent înainte de a bea apă din râu, oamenii o tulbură şi apoi o beau.

Instinctiv, animalele rănite se foloseau de lut pentru a se trata – ele se tăvăleau în lut.

Oamenii, de asemenea, din timpurile îndepărtate, au folosit argila în scopuri terapeutice. Iisus i- a sfătuit pe oamenii cu tălpile deformate, oase răsucite şi noduri, să introducă picioarele în solul înmuiat de apă curentă şi de căldură, astfel că acesta a devenit un lut lipicios şi toate durerile au dispărut,oamenii s-au vindecat.

Despre proprietăţile de vindecare ale lutului, scriau Plinius cel Bătrân, Aristotel, Galen, Marco Polo, Confucius, Hippocrates. O mie de ani în urmă, în Canonul lui Avicenna a descris în detalii proprietăţile lutului, precum şi metodele de tratament cu lut a numeroaselor afecţiuni.

În Rusia, în anii 80 ai secolului trecut, tratamentul cu zgură a fost aplicat în clinica lui S.P. Botkin şi descris de colaboratorii clinicii N.I. Sokolov (1881) şi S.V. Posadschi (1884). Însuşi S.P. Botkin ,în prelegerile sale clinice a acordat o atenţie deosebită tratamentului cu zgură. Aplicaţiile cu lut, dlui le-a considerat ca o compresă rece pentru a deţine temperatura o lungă perioadă de timp, moale si confortabilă pentru uzură continuă.

În 1891 a fost publicată disertaţia lui A.N. Pokrovski, care a jucat un rol foarte important în dezvoltarea tratamentului cu zgură.
Recent, oamenii de ştiinţă din întreaga lume au atras o mare atenţie argilei. Companiile farmaceutice importante din Statele Unite, Japonia, Franţa şi alte ţări efectuează studii extensive referitor la proprietăţile sale ,pentru a include zgura în practica medicală. Zgura este folosită ca un medicament în unele spitale din Germania şi Elveţia ,pentru tratamentul diferitelor maladii; astfel, la staţiunea elveţiană Davos, cu argilă sunt tratate cele mai grave cazuri de maladii pulmonare.

Pe planeta noastră există multe varietăţi de lut. Acestea diferă în compoziţia lor, proprietăţi şi în consecinţă, culoare. Culoarea lutului este, de obicei, determinată de compoziţia chimică a acestuia. Se disting în total şapte culori: alb, albastru, verde, galben, gri, roşu, maro şi rar negru. De regulă, în medicina populară se foloseşte argila, extrasă în locurile de reşedinţă ale pacientului. In medicina ştiinţifică se preferă lutul alb şi albastru.

Culoarea verde a argilei se datorează compoziţiei sale bogate în oligoelemente (îndeosebi un conţinut ridicat de siliciu, aluminiu, argint). Ea are proprietăţi absorbante şi antibacteriene excelente, restabileşte metabolismul normal. Argila verde este folosită în medicina populară, mai întîi pentru tratamentul diferitor maladii ale pielii şi a parului.

Culoarea roşie a zgurii se datorează oxidului de fier şi de cupru conţinuţi în ea în concentraţii mari. Comparativ cu argila verde şi albă, cea roşie nu este un astfel de absorbant puternic, deşi, de asemenea, ajută la eliminarea toxinelor din organism. Dar meritul său principal este că ea completează bine lipsa de fier în organism, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, reduce reacţiile alergice.

Lutul galben este bogat în fier şi potasiu. Cel mai des este folosit pentru a restabili starea de sănătate a pacienţilor cu accident vascular cerebral, boli de stomac şi de intestin, dureri de cap, osteocondroză.

Lutul negru (de fapt, este nămol de mare) este renumit pentru conţinutul său ridicat de siliciu, azot, mangan, titan, calciu şi sodiu. Acesta este considerat cel mai eficient mod de combatere a vânătăilor şi contuziilor. Acest tip de argilă reduce inflamarea pielii şi a organelor interne, precum şi normalizează funcţionarea muşchiului cardiac în timpul aritmiei.

Despre proprietăţile curative ale argilei albe (caolin), a scris încă Hipocrate. Efectele de curăţare, tonifiere şi de recreere ,sunt furnizate organismului de sărurile minerale şi oligoelemente,ce se conţin în lutul alb, lucru cunoscut din timpurile străvechi. Argila albă este folosită atât intern cât şi extern: în forma de loţiuni, împachetări corporale, comprese, pulberi, băi de relaxare. Cu argilă albă au fost tratate varicoza, mastopatia, artrita, poliartrita reumatica, osteocondroza, durerile de muşchi, a fost folosit ca un lichid de răcire a contuziei şi chiar a durerilor de cap.

Caolinul, este capabil să absoarbă produsele reziduale ale celulelor organismului. Acesta absoarbe , toxine, gaze şi chiar radiaţii din tractul gastro-intestinal, până ca acestea sa fie absorbite în sânge. Prin urmare, anume argila albă este folosită la intoxicaţiile grave. Nu mai rău decât antibioticele moderne, caolinul, elimină bacteriile patogene (dacă o lingura de argilă albă se pune în lapte, acesta nu se va înăcri în timpul zilei chiar şi la soare).Însă, dacă antisepticii artificiali ucid atât bacteriile, cât şi celulele sănătoase, atunci argila elimină doar microbii patogeni şi toxinele, reînnoind celulele şi întărind imunitatea organismului. Spre deosebire de medicamente, argila este chimic inertă şi prin urmare, absolut inofensivă pentru organism.

Sursa: gazeta.rodpomestye.info