Arhitectura organică: casa pentru viață

Arhitectura organică întruchipează aspectele sociale în arhitectură, bazate pe libertate.

Pentru ca omul să trăiască în armonie cu sine însuşi, să fie sănătos, fericit și să simtă valoarea totală a vieții realizând planurile sale și coexistând în mod confortabil cu natura, locul său de reședință, fie o casă sau un apartament, ar trebui să fie la maxim de confortabil, funcțional, modern și... ecologic.
Arhitectura organică este o tendinţă în construcții, care descrie o abordare principial nouă în proiectare şi se bazează pe interacțiunea a trei factori principali:

- om

- funcție

- mediu.

S-ar părea că acești factori stau la baza oricărui design arhitectural, dar uitaţi-vă în jur şi veţi vedea moștenirea constructivismului și funcționalismului, în care există o funcție, dar lipseşte o componentă importantă, cum ar fi mediul din jur. Clădirile sunt introduse în mod artificial în mediu, care nu devine parte a arhitecturii, și invers. În arhitectura organică, noi vedem cât de strâns sunt legaţi acești factori, deseori structura construită este o continuitate a reliefului. Aceeași funcție în medii diferite capătă formele diferite, are un caracter diferit şi un suport emoțional diferit.

În baza conceptului modern de arhitectură organică stă analiza profundă a legilor care formează obiectele naturale (de exemplu, pomii fructiferi). Cum natura economiseşte materia primă, aşa şi arhitectura organică utilizarea optim materialele de construcție și, prin urmare, mijloacele financiare ale clientul, acest lucru se face prin selectarea unei forme potrivite și, ca urmare, lipseşte decorului artificial în exces. Fiecare cameră din clădire trebuie să aibă o formă care ar corespunde cerințelor funcționale și estetice. Respingerea unei abordări "dreptunghiulare" formale complică procesul de proiectare, dar permite o utilizare mai eficientă a spațiului (amintiți-vă cum sunt folosite colțurile camerelor dreptunghiulare: acestea au nevoie de un iluminat în plus, căldură, decor) şi a materialelor de construcţie. De aceea, metoda în cauză de proiectare este atât de populară în Europa de astăzi. Nu e de mirare că natura este practic lipsită de formele geometrice ideale, dar e plină de o mare varietate de linii și forme naturale cele mai convenabile și mai confortabile pentru om.

Unul dintre principiile de bază ale arhitecturii organice este unitatea de formă și de funcție. De exemplu, Muzeul Guggenheim, proiectat de fondator al arhitecturii organice, F.L. Wright, este conceput în așa fel, încât vizitatorul, ridicându-se în ascensor, apoi încet coboară prin galerii serpentine, vizionând expozițiile. Forma clădirii seamănă cu o cochilie unui melc și reflectă drama internă a clădirii.
Frank Lloyd Wright a spus: "Arhitectura organică este întruchiparea aspectelor sociale în arhitectură, bazate pe libertate". Arhitectura organică a apărut pe fundalul democratizării societății.

Arhitectul care dezvoltă proiecte în conformitate cu principiile arhitecturii organice nu-şi realizează ideile pe seama clintului, și cu ajutorul unor tehnici speciale identifică formele camerei care s-ar potrivi la maxim cu conceptul de viața al individului concret. Provocarea constă în potrivirea armonioasă a acestor forme cu mediul, ținând cont de natura din jur, specificul culturii și tradiții. De aceea, plimbându-mă pe jos în orașul elvețian Dornach, nu am văzut turnuri şi faţade pretențioase – clădirile sunt auto-suficiente, pașnice, ele nu concurează, ci co-există, angajându-se într-un fel de dialog arhitectural.