Arhitectura vie de la «Baubotanik»

Arhitectura vie de la «Baubotanik»

Ţineţi minte cum în copilărie vă plăcea să vă căţăraţi în copaci? În imaginaţia multor băieţi şi fete copacii cu crengile întinse se transformau într-o casă deosebită cu camere, coridoare şi chiar mobilier. Uneori părinţii sprijineau copiii lor şi le ajutau să construiască o adevărată casă în copac, dar în mintea lor, aceasta întotdeauna a rămas un joc, ceva neserios. Dar, se pare, că lucrurile ar putea fi diferite.

Ferdinand Ludwig, D.Ph., Universitatea din Stuttgart (Germania) este unul dintre iniţiatorii tendinţei noi în arhitectură. Visul lui - clădiri, pereţi şi acoperişul cărora sunt fabricaţi din lemn viu, plopi, paltini şi salcii, care se ţin strâns cu rădăcinile de Mama Pământ. Oraşele întregi glisează crengile lor până la cer şi purifică aerul într-un mod cât se mai poate de natural - cel care este zămislit de natură. Basm? Utopia?

Primul pas în întruchiparea acesteia a fost făcut cu câţiva ani în urmă, când Ludwig şi colegii lui, Oliver Storz şi Hans Schwertfeger au format pe baza universităţii natale o echipă de cercetare care ulterior a fost numită "Botanica de construcţii - Arhitectura vie" sau «Baubotanik ". În disciplina nouă în loc de verticale şi mistrii pentru tencuială au apărut sisteme de irigare şi foarfece de grădină. Ludwig a preluat activitatea legată de biologie şi de botanică, Storz - probleme de inginerie şi construcţii, iar Schwertfeger este responsabil pentru teoria arhitecturii. Scopul final al acestui trio de visători practici este "cultivarea" caselor potrivite pentru viaţă din copaci.

Ceva deja s-a reuşit. Prima capodoperă a arhitecturii botanice a fost o punte de 20 de metri într-o zonă mlăştinoasă a lacului Constance (denumirea elveţiană a lacului Bodensee), în care construcţia structurilor cu sprijine clasice ar fi imposibilă. Până în prezent la proiectele finalizate au fost adăugate cele două pavilioane: unul pentru observarea păsărilor şi cinci turnuri informaţionale pe insula Mainau, construite din salcii adânc înrădăcinate în sol, cu capacitatea de creştere rapidă şi de reproduce prin nuiele excizate care au dat rădăcini. Copacii încrucişaţi formează pereţii destul de rezistenţi, iar primul în istorie pavilion cu două etaje «Baubotanik» pentru observarea păsărilor se poate mândri şi cu un acoperiş. De pe platforma cu o greutate de 800 kg, situată la o înălţime de aproape doi metri, păsările pot fi observate simultan de către 10 ornitologi amatori.

Ludwig şi colegii lui cred că lemnul plantelor este un material mai "inteligent", comparativ cu pietre şi beton. "Plantele au învăţat să menţină greutatea", - spune Ludwig. - În timpul creşterii ei optimizează puterea şi tensiunea şi, în contrast cu unităţile tehnice, nu au puncte de fractură. În plus, în locuri cu o povară grea copacul se îngroaşă. Folosind această funcţie, arhitecţii "învaţă" materiale de construcţii naturale să formeze în puncte de referinţă noduri, schimbând, în mod deliberat, copacii.

Pavilion din salcie pentru observarea păsărilor pe insula Mainau, Germania, de la Baubotanik

În creaţiile lor arhitecţii utilizează şi materiale lipsite de viaţă. Acestea, în primul rând, sunt elementele structurale stabilizatoare care definesc direcţia de creştere a copacilor. Ulterior, ele pot fi eliminate şi clădirea rămâne alcătuită exclusiv din plante. Majoritatea clădirilor "crescute" sunt un produs de simbioză între natura şi tehnologie, materiale vii şi moarte.

Chioşc din salcie

În şcoala Baubotanik activitatea se începe cu proiectarea modelului clădirii, dar nu se termină cu construcţia sa. Ea nu poate fi finisată "complet". Chiar şi după ce oamenii consideră proiectul finalizat, natura continuă să facă modificări proprii şi, în cele din urmă, "designerii" clădirii devin copacii înşişi.

Puntea pietonală de la Baubotanik – varianta de vară şi de iarnă

Hans Schwertfeger explică că motivaţia activităţii lor cu organisme în creştere, cum ar fi copacii, constă în înţelegerea arhitecturii mai degrabă ca un proces, ci nu o existenţă. Astfel, arhitecţii trebuie să adapteze cerinţele şi aşteptările estetice cu creşterea şi ofilirea copacilor.

Proiectul podul pietonal viitor

Hans Schwertfeger a exprimat dorinţa de a încerca să lucreze, de asemenea, în condiţiile altor culturi, cu alte specii de plante. „Însă Baubotanik nu este o metodă simplă şi ieftină de arhitectură. Avem nevoie de multe lucruri, inclusiv oameni de ştiinţă, şi nu, în ultimul rând, avem nevoie de timp".

Sursa: facepla.net cu link-uri pe 5magazine.wordpress.com, gardendesign.com