Arta de a fi diferit. Art-terapia afectează pozitiv pacienţii
Arta de a fi diferit. Art-terapia afectează pozitiv pacienţii
Teatrul în loc de camera de spital blocată, pictura în loc de injecţii, dansuri în loc de medicamente. Cum art-terapia afectează persoanele, care sunt numite cu un cuvânt ofensator "anormale".
Astăzi, oamenii în halate albe sunt ajutaţi de artişti şi specialişti cu o educaţie în domeniul teatrului şi tandemul de medicină şi de artă aduce rezultate impresionante. Acestea au putut fi vizionate, precum şi înţelese, ca de exemplu relaţia dintre concepte de "diagnoză" şi de "normă" în cadrul primului festival internaţional de artă alternativă şi art-terapie "ARTelnativa" la Kiev.
Teritoriul spitalului psihonevrotic Pavlov din oraşul Kiev aminteşte sanatoriu – peste tot verdeaţă, clădiri din piatră albă. Liniştea este întreruptă doar de ciripitul păsărilor şi un zgomot abia auzit al drumului. Lângă clădiri nu se plimbă pacienţii care pot fi recunoscuţi după şalvari pentru antrenament sau halate ponosite. Imaginea este stricată doar de zăbrele la ferestre şi uşi încuiate.
Festivalul "ARTelnativa", iniţiat de spitalul Pavlov, a avut loc pentru prima dată. La el au participat persoane cu dereglări nevrotice, retardul mental şi anomalii genetice. Ideea principală - a demonstra că aceşti oameni, în principal, nu diferă mult de oameni, cu aşa-numită normă.
Pentru mulţi actori scena este locul în care ei se pot exprima fără a utiliza cuvinte. Pentru membrii studioului teatral cu sindromul de down, paralizie cerebrală infantilă, teatru este un singur loc unde ei nu se simt pacienţi.
"Teatru pentru ei este un model al societăţii. Membrii studioului teatral pot în acest spaţiu juca diferite situaţii din viaţă. Şi dacă le vor întâmpină în practică, ei deja vor fi gata să le rezolve. Şi acest lucru este cel mai important. Fie că ne place sau nu, dar aceşti oameni cândva trebuie să înceapă o viaţă de sine stătătoare",- explică conducătorul trupei teatrale, Vitalie.
Regizorul Vadim spune că activitatea în studioul teatral face minuni. Unii colegi au început să vorbească mai bine, omul care cu greu deţinea o lingură în mână, acum dansează şi cântă. "Doar ei sunt cei, care numai vorbesc sunt rău, însă aceiaşi oameni, la fel ca şi noi toţi, ei sunt vii, - spune cu durere o actriţă, - mulţi dintre pacienţi au devenit mai încrezuţi în forţele proprii şi nu atrag atenţie la batjocuri şi priviri pe străzi. Îmi pare rău pentru ei, aceşti oameni pe străzi, care râd de noi. Ei îşi petrec viaţa lor fără nici un sens. Şi aşi dori foarte mult să le ajut, dar nu ştiu cum, "- oftează actriţa.
Auror: Irina Navolneva, Focus
Sursa: focus.ua
178